Cântarea cântărilor 8

8 ¹O, de ai fi ca un frate pentru mine, care a supt la sânul mamei mele! Dacă te-aș găsi afară, te-aș săruta și nimeni nu m-ar disprețui. ²Te-aș călăuzi și te-aș aduce în casa mamei mele — cea care m-a învățat. Ți-aș da să bei vin mirodenit, zeama rodiei mele. ³Mâna lui stângă este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează. ⁴Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu stârniți și nu treziți iubirea până când va dori ea.

⁵Cine este aceasta care se suie din pustie, rezemată de cel pe care îl iubește? Sub măr te-am trezit; acolo mama ta a avut dureri pentru tine, acolo a avut dureri cea care te-a născut.

⁶Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci iubirea este tare ca moartea, gelozia ei neînduplecată ca mormântul. Ea scânteiază ca focul, însăși flacăra Tatălui nostru. ^a a v6 Focul iubirii este numit aici după Dumnezeu însuși — această iubire arde cu însăși flacăra Tatălui nostru, izvorul cel mai adânc al oricărei iubiri adevărate și de nestins. ⁷Apele mari nu pot stinge iubirea, nici râurile n-o pot îneca. Dacă un om ar da toată avuția casei sale pentru iubire, ar fi cu totul disprețuit.

⁸Avem o soră mai mică și ea n-are sâni. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi cerută? ⁹Dacă este un zid, vom zidi pe ea un turn de argint; dar dacă este o ușă, o vom îngrădi cu scânduri de cedru.

¹⁰Eu eram un zid și sânii mei erau ca niște turnuri; atunci în ochii lui am ajuns ca una care găsește pace. ¹¹Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a dat-o în arendă unor arendași și fiecare trebuia să aducă 1.000 de arginți pentru rodul ei. ¹²Via mea, a mea proprie, este înaintea mea. Cei 1.000 sunt ai tăi, Solomon, și 200 pentru cei care îi păzesc rodul.

¹³Tu care locuiești în grădini, tovarășii mei ascultă glasul tău; lasă-mă să-l aud.

¹⁴Vino degrabă, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii.