Romani 14

14 ¹Primiți-l pe cel slab în credință, dar nu ca să vă certați pe marginea părerilor lui. ²Unul are credința să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă numai legume. ³Cine mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, căci Tatăl nostru l-a primit. ⁴Cine ești tu să judeci sluga altuia? Înaintea stăpânului său stă în picioare sau cade; dar va sta, căci Domnul poate să-l facă să stea.

⁵Unul pune o zi mai presus de alta; altul le socotește pe toate la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea lui. ⁶Cine ține ziua o ține pentru Domnul. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, fiindcă Îi mulțumește Tatălui nostru; cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește Tatălui nostru. ⁷Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine. ⁸Dacă trăim, pentru Domnul trăim; dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului. ⁹Căci pentru aceasta a murit Hristos și a înviat: ca să fie Domn și al morților, și al celor vii.

¹⁰Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl disprețuiești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al Tatălui nostru.

¹¹Căci este scris: „Pe viața Mea, zice Tatăl nostru, orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Mă va mărturisi.”

¹²Așadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși Tatălui nostru.

¹³Așadar, să nu ne mai judecăm unii pe alții. Dimpotrivă, hotărâți să nu puneți niciodată în calea fratelui vostru vreo piatră de poticnire sau vreo capcană. ¹⁴Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cine crede că un lucru este necurat, pentru el este necurat. ¹⁵Dacă mâncarea îl mâhnește pe fratele tău, nu mai umbli în dragoste. Nu-l nimici cu mâncarea ta pe cel pentru care a murit Hristos. ¹⁶Așadar, nu lăsați ca binele vostru să fie vorbit de rău. ¹⁷Căci Împărăția Tatălui nostru nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. ^a a v17 Pavel redefinește Împărăția: nu un set de reguli despre mâncare și băutură, ci o stare dreaptă înaintea lui Dumnezeu, o pace adâncă și bucuria pe care o aduce Duhul Său. ¹⁸Cine Îi slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut Tatălui nostru și bine privit de oameni. ¹⁹Așadar, să urmărim ceea ce aduce pace și ne zidește unii pe alții. ²⁰Nu nimici lucrarea Tatălui nostru pentru o mâncare. Toate sunt curate, dar este rău pentru omul care mănâncă făcându-l pe altul să se poticnească. ²¹Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic care îl face pe fratele tău să se poticnească.

²²Credința pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea Tatălui nostru. Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce aprobă. ²³Dar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot ce nu vine din credință este păcat.