Scos din noroi
Pentru mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David.
Începe cu o izbăvire deja primită: scos din noroi, cu picioarele așezate pe stâncă, o cântare nouă. Apoi privește înainte, pentru că ascultarea este dorită mai mult decât jertfa — și se încheie tot în necaz, cu păcate fără număr, cerându-I Tatălui său să Se grăbească.
40 1Am așteptat cu răbdare pe Tatăl nostru; El S-a întors spre mine și mi-a auzit strigătul. 2M-a scos din groapa pieirii, din noroiul cel gros; mi-a așezat picioarele pe o stâncă și mi-a întărit pașii.
3Mi-a pus în gură o cântare nouă, o cântare de laudă pentru Tatăl nostru. Mulți vor vedea, se vor teme și se vor încrede în Tatăl nostru. 4Ferice de omul care își pune încrederea în Tatăl nostru, care nu se întoarce spre cei mândri, spre cei ce aleargă după minciuni.
5Multe sunt, Tată, minunile pe care le-ai făcut și gândurile Tale față de noi; nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Dacă aș vrea să le vestesc și să le spun, ar fi prea multe ca să le pot număra. 6Jertfă și dar de mâncare n-ai dorit, ci mi-ai deschis urechile. Ardere-de-tot și jertfă pentru păcat n-ai cerut. 7Atunci am zis: „Iată, vin — în sulul cărții este scris despre mine.”
8Îmi place să fac voia Ta, Tată; Legea Ta este în adâncul inimii mele. 9Am vestit vestea bună a neprihănirii în adunarea cea mare; nu mi-am ținut buzele închise, Tată, Tu știi.
10N-am ascuns neprihănirea Ta în adâncul inimii mele; am vorbit despre credincioșia Ta și despre mântuirea Ta. N-am tăinuit dragostea Ta statornică și adevărul Tău înaintea adunării celei mari. 11Nu-Ți opri îndurarea Ta cea duioasă de la mine, Tată; dragostea Ta statornică și adevărul Tău să mă păzească întotdeauna.
12Căci necazuri fără număr mă împresoară; păcatele mele m-au ajuns și nu mai pot să văd. Sunt mai multe decât perii capului meu, iar inima mă lasă. 13Te rog, Tată, izbăvește-mă; Tată, grăbește-Te și ajută-mă. 14Să fie dați de rușine și acoperiți de ocară toți cei ce caută să-mi ia viața; să dea înapoi rușinați cei ce vor pierzarea mea.
15Să încremenească de rușinea lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!” 16Dar toți cei ce Te caută să se bucure și să se veselească în Tine; cei ce iubesc mântuirea Ta să zică întotdeauna: „Mare este Tatăl nostru!” 17Cât despre mine, sunt sărac și nevoiaș; Tatăl cel Suveran să Se gândească la mine. Tu ești ajutorul meu și izbăvitorul meu; nu zăbovi, Tată.