Proverbele 9

9 ¹Înțelepciunea — Isus, înțelepciunea Tatălui nostru — și-a zidit casa; și-a cioplit cei șapte stâlpi. ²Și-a tăiat vitele, și-a amestecat vinul; și-a pus și masa. ³Și-a trimis slujnicele să strige de pe înălțimile cetății: ⁴„Cine este neștiutor, să vină încoace!” Celui lipsit de pricepere îi spune: ⁵„Veniți de mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l-am amestecat. ⁶Lăsați căile neștiinței și veți trăi; umblați pe calea priceperii!” ⁷Cine mustră un batjocoritor își atrage ocară, și cine ceartă un om rău se alege cu vătămare. ⁸Nu mustra un batjocoritor, ca să nu te urască; mustră un înțelept, și el te va iubi. ⁹Dă învățătură unui înțelept, și se va face și mai înțelept; învață un om neprihănit, și va învăța și mai mult. ¹⁰Frica de Tatăl nostru este începutul înțelepciunii, și cunoașterea Celui Sfânt este pricepere. ¹¹Căci prin mine ți se vor înmulți zilele și ți se vor adăuga ani la viață. ¹²Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă batjocorești, tu singur vei suferi.

Invitația mincinoasă a Nebuniei

¹³Femeia Nebunie este gălăgioasă; este neștiutoare și nu știe nimic. ¹⁴Ea șade la ușa casei sale, pe un scaun, pe înălțimile cetății, ¹⁵ca să strige celor ce trec pe drum, care merg drept pe calea lor: ¹⁶„Cine este neștiutor, să vină încoace!” Iar celui lipsit de pricepere îi spune: ¹⁷„Apele furate sunt dulci, și pâinea mâncată pe ascuns este plăcută.” ¹⁸Dar el nu știe că morții sunt acolo, că oaspeții ei sunt în adâncurile mormântului.