Numeri 16

16 ¹Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, a adunat niște oameni, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și cu On, fiul lui Pelet, fii ai lui Ruben. ²S-au ridicat înaintea lui Moise împreună cu două sute cincizeci de bărbați din Israel, căpetenii ale comunității, membri aleși ai adunării, oameni cu vază. ³S-au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron și au zis: „Ați mers prea departe! Toată adunarea este sfântă, toți sunt sfinți, și Tatăl nostru este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Tatălui nostru?”

⁴Când a auzit Moise aceasta, a căzut cu fața la pământ. ⁵A zis lui Core și întregii lui cete: „Mâine-dimineață, Tatăl nostru va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și îl va apropia de Sine. Pe cel pe care îl va alege, îl va apropia de Sine. ⁶Faceți lucrul acesta: luați cădelnițe, tu, Core, și toată ceata ta. ⁷Mâine puneți foc în ele și puneți tămâie pe ele înaintea Tatălui nostru. Omul pe care îl va alege Tatăl nostru, acela va fi sfânt. Ați mers prea departe, fii ai lui Levi!”

⁸Moise i-a mai zis lui Core: „Ascultați acum, fii ai lui Levi: ⁹Nu vă este de ajuns că Tatăl lui Israel v-a pus deoparte din restul adunării lui Israel, ca să vă apropie de Sine, ca să faceți slujba cortului Tatălui nostru și să stați înaintea adunării ca să-i slujiți? ¹⁰V-a apropiat de Sine, pe tine și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum căutați și preoția? ¹¹Tu și toată ceata ta v-ați strâns împotriva Tatălui nostru. Căci ce este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?”

¹²Moise a trimis să-i cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim! ¹³Nu este de ajuns că ne-ai scos dintr-o țară în care curge lapte și miere ca să ne ucizi în pustiu, de vrei să te faci și stăpân peste noi? ¹⁴Mai mult, nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat ca moștenire ogoare și vii. Vrei să scoți ochii acestor oameni? Nu ne suim!”

¹⁵Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Tatălui nostru: „Nu lua în seamă darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am nedreptățit pe niciunul dintre ei.”

¹⁶Moise i-a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta să vă înfățișați mâine înaintea Tatălui nostru: tu, ei și Aaron. ¹⁷Fiecare să-și ia cădelnița, să pună tămâie pe ea și s-o aducă înaintea Tatălui nostru — două sute cincizeci de cădelnițe — tu și Aaron, fiecare cu cădelnița lui.”

¹⁸Fiecare și-a luat cădelnița, a pus foc în ea și a așezat tămâie pe ea și a stat la intrarea cortului întâlnirii, împreună cu Moise și cu Aaron. ¹⁹Core a strâns toată adunarea împotriva lor, la intrarea cortului întâlnirii. Atunci slava Tatălui nostru s-a arătat întregii adunări.

²⁰Și Tatăl nostru a vorbit lui Moise și lui Aaron, zicând:

²¹„Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări, ca s-o mistui într-o clipă.”

²²Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ și au strigat: „O, Tatăl nostru, Tatăl duhurilor oricărui trup! Când un singur om păcătuiește, Te vei mânia Tu pe toată adunarea?” ²³Atunci Tatăl nostru a zis lui Moise:

²⁴„Spune adunării: «Dați-vă la o parte din preajma locuințelor lui Core, Datan și Abiram.»”

²⁵Moise s-a ridicat și s-a dus la Datan și la Abiram, iar bătrânii lui Israel l-au urmat. ²⁶A zis adunării: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu fiți nimiciți din pricina tuturor păcatelor lor.”

²⁷Ei s-au depărtat din toate părțile de locuința lui Core, Datan și Abiram. Iar Datan și Abiram au ieșit și au stat la intrarea corturilor lor, cu soțiile, cu fiii și cu copilașii lor.

²⁸Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Tatăl nostru m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu fac nimic de la mine însumi: ²⁹Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți, atunci nu Tatăl nostru m-a trimis. ³⁰Dar dacă Tatăl nostru va face un lucru nou, dacă pământul își va deschide gura și-i va înghiți cu tot ce este al lor, și se vor coborî de vii în Locuința morților, atunci veți cunoaște că oamenii aceștia L-au disprețuit pe Tatăl nostru.”

³¹Îndată ce a sfârșit de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat ³²și pământul și-a deschis gura și i-a înghițit pe ei și casele lor, pe toți oamenii lui Core și toate averile lor. ³³Ei și toți ai lor s-au coborât de vii în Locuința morților; pământul s-a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. ³⁴Tot Israelul care era în jurul lor a fugit la strigătul lor, căci ziceau: „Să nu ne înghită și pe noi pământul!” ³⁵Un foc a ieșit de la Tatăl nostru și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.