Numeri 17

17 ¹Apoi Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

²„Spune-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să ia cădelnițele din jăratic și să împrăștie focul departe, căci sunt sfinte. ³Cădelnițele acestor oameni care au păcătuit cu prețul vieții lor. Bate-le în foi ca să acopere altarul—fiindcă au fost aduse înaintea mea și au devenit sfinte—ca semn pentru fiii lui Israel.”

⁴Preotul Eleazar a luat cădelnițele de bronz pe care le aduseseră cei care fuseseră arși și le-a bătut în foi ca învelitoare pentru altar. ⁵O amintire pentru fiii lui Israel că niciun străin—care nu este din urmașii lui Aaron—să nu se apropie să ardă tămâie înaintea Tatălui nostru, ca să nu ajungă ca Core și ceata lui, așa cum Tatăl nostru i-a spus lui Aaron prin Moise.

⁶A doua zi, toată adunarea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron: „Voi ați omorât poporul Tatălui nostru.” ⁷Când adunarea s-a strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron, ei s-au întors spre cortul întâlnirii, iar norul a acoperit cortul și s-a arătat slava Tatălui nostru.

⁸Apoi Moise și Aaron au venit în fața cortului întâlnirii. ⁹Și Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁰„Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, ca să-i nimicesc într-o clipă.” Și ei au căzut cu fața la pământ.

¹¹Moise i-a spus lui Aaron: „Ia cădelnița, pune în ea foc de pe altar, adaugă tămâie și du-o degrabă la adunare, ca să faci ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia dinaintea Tatălui nostru; a început urgia.”

¹²Aaron a luat-o, așa cum spusese Moise, și a alergat în mijlocul adunării—urgia începuse deja în popor—a ars tămâia și a făcut ispășire pentru popor. ¹³Și a stat între cei morți și cei vii, iar urgia s-a oprit. ^a a v13 Aaron stând între cei morți și cei vii ca să oprească urgia îl prevestește pe Isus, singurul mijlocitor care stă între judecata Tatălui nostru și poporul său, făcând ispășire cu însăși viața sa. ¹⁴Cei care au murit în urgie au fost 14.700, în afară de cei care muriseră din pricina lui Core. ¹⁵Aaron s-a întors la Moise, la intrarea cortului întâlnirii, căci urgia fusese oprită. ¹⁶Apoi Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁷„Vorbește-le fiilor lui Israel și ia de la ei câte un toiag pentru fiecare casă părintească—douăsprezece toiege de la toate căpeteniile lor, după casele părintești. Scrie numele fiecăruia pe toiagul lui. ¹⁸Scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi câte un toiag pentru capul fiecărei case părintești. ¹⁹Așază-le în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde mă întâlnesc cu tine. ^b b v19 Mărturia se referă la tablele de piatră ale Legii, păstrate în chivotul din cort. ²⁰Toiagul omului pe care îl voi alege va înmuguri, și astfel voi potoli dinaintea mea cârtirile fiilor lui Israel, cu care cârtesc împotriva ta.”

²¹Moise le-a vorbit fiilor lui Israel, și fiecare căpetenie i-a dat câte un toiag—câte un toiag de căpetenie, după casele părintești, douăsprezece toiege—iar toiagul lui Aaron era printre ele. ²²Și Moise a așezat toiegele înaintea Tatălui nostru, în cortul mărturiei. ²³A doua zi, Moise a intrat în cortul mărturiei și a găsit că toiagul lui Aaron, pentru casa lui Levi, înmugurise—dăduse muguri, înflorise și făcuse migdale coapte. ^c c v23 Evrei 9:4 amintește de toiagul înmugurit al lui Aaron, păstrat în chivot. Viața care a țâșnit din lemnul mort l-a confirmat pe preotul ales al Tatălui nostru și arată înainte spre Isus, a cărui preoție Tatăl nostru a adeverit-o înviindu-l din morți. ²⁴Moise a scos toate toiegele dinaintea Tatălui nostru și le-a adus tuturor fiilor lui Israel; ei s-au uitat și fiecare și-a luat toiagul său.

²⁵Și Tatăl nostru i-a spus lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, ca să fie păstrat ca semn pentru cei răzvrătiți, ca să pui capăt cârtirii lor împotriva mea, ca să nu moară.”

²⁶Și Moise a făcut așa; întocmai cum îi poruncise Tatăl nostru, așa a făcut. ²⁷Fiii lui Israel i-au spus lui Moise: „Iată, murim, suntem pierduți, toți suntem pierduți! ²⁸Oricine se apropie, oricine se apropie de locașul Tatălui nostru, moare. Oare vom pieri cu toții?”