Iosua 17

17 ¹Sorțul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și tatăl lui Galaad, i-au revenit Galaadul și Basanul, căci era un om de război. ²Ceilalți fii ai lui Manase au primit pământ după familiile lor: Abiezer, Helec, Asriel, Sihem, Hefer, Șemida — urmașii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor. ³Țelofhad — din Manase, prin Machir, Galaad, Hefer — nu a avut fii, ci numai fiice: Mahla, Noa, Hogla, Milca, Tirța. ⁴Ele s-au înfățișat înaintea preotului Eleazar, a lui Iosua, fiul lui Nun, și a căpeteniilor, zicând: „Tatăl nostru i-a poruncit lui Moise să ne dea o moștenire în mijlocul fraților noștri.” Așa că, după porunca Tatălui nostru, Iosua le-a dat o moștenire în mijlocul fraților tatălui lor. ⁵Zece părți i-au căzut lui Manase, în afară de țara Galaadului și a Basanului, de dincolo de Iordan, ⁶pentru că fiicele lui Manase au primit o moștenire în mijlocul fiilor lui. Țara Galaadului a fost a celorlalți fii ai lui Manase. ⁷Hotarul lui Manase se întindea de la Așer până la Micmetat, la răsărit de Sihem; apoi mergea spre miazăzi, la locuitorii din En-Tapuah. ⁸Manase avea ținutul Tapuahului, dar Tapuahul de la hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim. ⁹Hotarul cobora până la pârâul Cana. La miazăzi de pârâu, aceste cetăți, aflate între cetățile lui Manase, erau ale lui Efraim; hotarul lui Manase trecea pe la miazănoapte de pârâu și se sfârșea la mare. ¹⁰Ținutul lui Efraim era la miazăzi, iar al lui Manase la miazănoapte, mărginit de mare. La miazănoapte se învecinau cu Așer, iar la răsărit cu Isahar. ¹¹În Isahar și în Așer, Manase stăpânea și Bet-Șeanul cu satele lui, Ibleamul cu satele lui, pe locuitorii din Dor cu satele lor, din En-Dor cu satele lor, din Taanac cu satele lor și din Meghido cu satele lor — cele trei înălțimi. ¹²Dar fiii lui Manase n-au putut să ia în stăpânire aceste cetăți, și canaaniții au rămas să locuiască în ținutul acela. ¹³Când Israel a ajuns puternic, i-a supus pe canaaniți la muncă silnică, dar nu i-a izgonit cu totul. ¹⁴Fiii lui Iosif i-au zis lui Iosua: „De ce ne-ai dat ca moștenire un singur sorț și o singură parte? Noi suntem un popor numeros, căci Tatăl nostru ne-a binecuvântat până acum.”

¹⁵Iosua le-a răspuns: „Dacă sunteți un popor atât de numeros, suiți-vă în pădure și defrișați-vă acolo pământ, în ținutul fereziților și al refaimiților, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.”

¹⁶Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne ajunge, și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier — cei din Bet-Șean cu satele lui și cei din valea Izreelului.”

¹⁷Atunci Iosua a zis casei lui Iosif — lui Efraim și lui Manase: „Tu ești un popor numeros și ai o mare putere; nu vei avea doar un singur sorț, ¹⁸căci muntele va fi și el al tău. Este pădure, dar o vei defrișa, și marginile ei cele mai îndepărtate vor fi ale tale. Îi vei izgoni pe canaaniți, măcar că au care de fier și sunt puternici.”