Ezechiel 9

9 ¹Apoi a strigat cu glas tare, în auzul meu: „Apropiați-vă, supraveghetori ai cetății, fiecare cu arma lui de nimicire în mână.”

²Șase bărbați au venit dinspre poarta de sus, care este spre miazănoapte, fiecare cu o armă ucigătoare în mână; printre ei era un bărbat îmbrăcat în in, cu o călimară de scris la brâu. Au venit și s-au oprit lângă altarul de bronz.

³Slava Tatălui nostru s-a ridicat de deasupra heruvimului, unde se odihnise, spre pragul casei. Și l-a chemat pe bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scris la brâu.

⁴Și Tatăl nostru i-a zis: „Treci prin cetatea Ierusalimului și însemnează frunțile celor ce suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo.” ^a a v4 Cei însemnați pentru scăpare sunt aceia a căror inimă se frânge din pricina păcatului din jurul lor — Tatăl nostru cruță și pecetluiește pe copiii care se întristează de ceea ce Îl întristează.

⁵Iar celorlalți le-a zis, în auzul meu: „Treceți prin cetate după el și loviți. Să nu cruțe ochiul vostru, să nu vă fie milă. ⁶Bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei — ucideți-i pe toți. Dar să nu vă atingeți de nimeni care are semnul. Începeți de la Locașul Meu cel sfânt.” Și au început cu bătrânii care erau înaintea casei.

⁷Apoi le-a zis: „Pângăriți casa și umpleți curțile cu cei uciși. Ieșiți!” Și au ieșit și au lovit în cetate.

⁸În timp ce loveau ei, am rămas singur. Am căzut cu fața la pământ și am strigat: „Ah, Stăpâne Tată! Vei nimici Tu toată rămășița lui Israel, vărsându-Ți mânia asupra Ierusalimului?”

⁹Atunci mi-a zis: „Nelegiuirea casei lui Israel și a lui Iuda este nespus de mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: «Dumnezeu a părăsit țara; Dumnezeu nu vede.» ¹⁰Cât despre Mine, nu-i voi cruța și nu voi avea milă de ei, ci voi face să cadă purtarea lor asupra capetelor lor.”

¹¹Atunci bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scris la brâu, a adus răspuns, zicând: „Am făcut întocmai cum mi-ai poruncit.”