Ezechiel 26

26 ¹În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, a venit la mine cuvântul Tatălui nostru:

²Fiul omului, pentru că Tirul a zis împotriva Ierusalimului: „Aha! Poarta popoarelor s-a sfărâmat, mi s-a deschis larg. Ea zace în ruine; mă voi îmbogăți.” ³De aceea, așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, sunt împotriva ta, Tirule. Voi aduce multe neamuri împotriva ta, cum își ridică marea valurile. ⁴Vor distruge zidurile Tirului și îi vor dărâma turnurile; îi voi răzui pământul și o voi lăsa stâncă goală. ⁵Va ajunge un loc unde se întind plasele în mijlocul mării, căci Eu am vorbit, zice Stăpânul Tată. Va ajunge pradă neamurilor, ⁶iar satele ei de pe uscat vor fi ucise de sabie. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl.

⁷Așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, aduc împotriva Tirului, dinspre miazănoapte, pe Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împăratul împăraților, cu cai, care de luptă, călăreți și o mare oștire de mulți ostași. ⁸Pe satele tale de pe uscat le va ucide cu sabia, va ridica întărituri de asediu împotriva ta, va înălța un val de pământ împotriva ta și va ridica scuturile împotriva ta. ⁹Va izbi zidurile tale cu berbecii lui de asediu și îți va dărâma turnurile cu topoarele lui. ¹⁰Caii lui sunt atât de mulți, încât te va acoperi praful lor. Zidurile tale se vor cutremura de zgomotul călăreților, al căruțelor și al carelor de luptă, când va intra pe porțile tale ca niște oameni care năvălesc într-o cetate cu zidurile sparte. ¹¹Cu copitele cailor săi va călca toate străzile tale. Va ucide poporul tău cu sabia, iar stâlpii tăi puternici se vor prăbuși la pământ. ¹²Îți vor jefui bogăția, îți vor prăda mărfurile, îți vor dărâma zidurile și îți vor nimici casele tale frumoase, aruncând în mare pietrele, lemnăria și molozul tău. ¹³Voi face să înceteze zgomotul cântecelor tale; sunetul harfelor tale nu se va mai auzi. ¹⁴Te voi preface într-o stâncă goală; vei ajunge un loc unde se întind plasele. Nu vei mai fi zidită niciodată, căci Eu, Tatăl, am vorbit, zice Stăpânul Tată.

¹⁵Așa îi vorbește Stăpânul Tată Tirului: Oare nu se vor cutremura țărmurile la vuietul căderii tale, când vor geme răniții, când măcelul va fi în mijlocul tău? ¹⁶Atunci toți domnitorii mării se vor coborî de pe tronurile lor, își vor lepăda mantiile și își vor scoate veșmintele brodate. Îmbrăcați în groază, vor ședea pe pământ, tremurând în orice clipă și înspăimântați din pricina ta. ¹⁷Vor rosti o cântare de jale despre tine: „Cum ai pierit, cetate vestită, tu care erai locuită de oameni veniți de pe mări — puternică pe mare, tu și locuitorii tăi, care răspândeați groaza peste toți cei ce locuiau acolo!” ^a a v17 Tirul era o bogată cetate-stat insulară, a cărei putere și populație se întemeiau pe comerțul maritim. ¹⁸Acum tremură țărmurile în ziua căderii tale; ostroavele din mare sunt îngrozite de sfârșitul tău.

¹⁹Așa vorbește Stăpânul Tată: Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetățile care nu mai sunt locuite, când voi ridica peste tine adâncul și te vor acoperi apele cele mari, ²⁰atunci te voi coborî împreună cu cei ce se coboară în groapă, la poporul de demult. Te voi așeza în adâncurile pământului, printre ruine străvechi, cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu te mai întorci și să nu-ți mai iei locul în țara celor vii. ²¹Te voi aduce la un sfârșit cumplit și nu vei mai fi. Vei fi căutată, dar niciodată nu vei mai fi găsită, zice Stăpânul Tată.