2 Corinteni 12

12 ¹Trebuie să mă laud mai departe — deși nu-mi folosește la nimic —, dar voi trece la vedenii și descoperiri ale Domnului. ²Acum paisprezece ani, un om în Hristos — îl cunosc — a fost răpit până în al treilea cer. Dacă a fost în trup sau în afara trupului, nu pot spune; Tatăl nostru știe. ^a a v2 În gândirea iudaică din vechime, „al treilea cer” era tărâmul spiritual cel mai înalt — prezența nemijlocită a lui Dumnezeu. ³Și știu că omul acesta — fie în trup, fie în afara trupului, nu știu; Tatăl nostru știe — ⁴a fost răpit în Paradis și a auzit cuvinte de nespus, pe care niciun om nu are voie să le rostească.

⁵Cu omul acesta mă voi lăuda, dar cu mine însumi nu mă voi lăuda, decât cu slăbiciunile mele. ⁶Dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, fiindcă aș spune adevărul. Dar mă feresc, ca nimeni să nu mă socotească mai mult decât vede în mine sau aude de la mine, ⁷și, fiindcă aceste descoperiri au fost atât de nemaipomenite, de aceea, ca să nu mă îngâmf, mi s-a dat un spin în carne, un sol al Satanei ca să mă chinuiască — ca să nu mă îngâmf. ⁸De trei ori L-am rugat pe Domnul în această privință, ca să se depărteze de la mine.

⁹Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.” De aceea mă voi lăuda cu și mai multă bucurie cu slăbiciunile mele, ca puterea lui Hristos să rămână peste mine.

¹⁰De aceea sunt mulțumit cu slăbiciuni, ocări, nevoi, prigoniri și strâmtorări pentru Hristos. Căci, când sunt slab, atunci sunt tare.

Inima unui Tată pentru Biserică

¹¹Am ajuns nebun — voi m-ați silit. Căci eu trebuia să fiu lăudat de voi, fiindcă n-am fost cu nimic mai prejos decât acești așa-ziși apostoli nespus de aleși, măcar că nu sunt nimic. ¹²Semnele unui adevărat apostol s-au făcut printre voi cu toată răbdarea: semne, minuni și fapte puternice. ¹³În ce ați fost voi mai prejos decât celelalte biserici, în afară de faptul că eu nu v-am fost o povară? Iertați-mi această nedreptate!

¹⁴Iată, aceasta este a treia oară când sunt gata să vin la voi, și nu vă voi fi o povară; căci nu caut ce este al vostru, ci pe voi. Nu copiii trebuie să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii. ¹⁵Iar eu voi cheltui cu mare bucurie și mă voi lăsa cheltuit pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puțin? ¹⁶Fie și așa, eu nu v-am fost o povară. Dar, ca unul viclean ce sunt, v-am prins cu șiretlic. ¹⁷V-am înșelat eu oare prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? ¹⁸L-am rugat pe Tit să vină la voi și am trimis cu el pe fratele acela. V-a înșelat Tit cumva? N-am umblat noi în același duh și pe aceleași urme?

¹⁹Credeți voi că în tot acest timp ne-am apărat înaintea voastră? Noi vorbim în Hristos înaintea Tatălui nostru și toate acestea, preaiubiților, sunt pentru zidirea voastră. ²⁰Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să nu vă găsesc așa cum aș vrea, și voi să nu mă găsiți așa cum ați vrea; mă tem să nu fie certuri, invidie, izbucniri de mânie, ambiții egoiste, defăimări, bârfe, îngâmfare și neorânduială. ²¹Mă tem ca nu cumva, la o nouă venire a mea, Tatăl meu să mă smerească înaintea voastră și să mă întristez pentru mulți care au păcătuit mai înainte și nu s-au întors de la necurăția, desfrânarea și pofta în care au trăit.