2 Cronici 30

30 ¹Ezechia a trimis veste în tot Israelul și în Iuda și a scris scrisori lui Efraim și lui Manase, ca să vină la casa Tatălui nostru în Ierusalim, să țină Paștele în cinstea Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ²Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea din Ierusalim hotărâseră să țină Paștele în luna a doua, ³căci nu-l putuseră ține la vremea aceea, fiindcă prea puțini preoți se sfințiseră și poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴Lucrul acesta a părut bun împăratului și întregii adunări, ⁵așa că au dat de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca poporul să vină la Ierusalim să țină Paștele în cinstea Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel; căci nu-l mai ținuseră împreună în număr mare, așa cum este scris.

⁶Alergătorii au străbătut tot Israelul și Iuda cu scrisori de la împărat și de la căpeteniile lui, după porunca împăratului: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Tatăl nostru, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să se întoarcă la rămășița voastră care a scăpat cu viață din mâna împăraților Asiriei. ⁷Nu fiți ca părinții voștri și ca frații voștri, care au fost necredincioși față de Tatăl nostru, Dumnezeul părinților lor, așa că i-a făcut o pustiire, cum vedeți. ⁸Nu fiți încăpățânați ca părinții voștri; dați-vă Tatălui nostru și veniți la lăcașul lui cel sfânt, pe care l-a sfințit pe veci, și slujiți Tatălui vostru, ca mânia lui aprigă să se întoarcă de la voi. ⁹Căci, dacă vă veți întoarce la Tatăl nostru, frații voștri și copiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țara aceasta. Căci Tatăl vostru este plin de har și milostiv; nu-și va întoarce fața de la voi dacă vă veți întoarce la el.”

¹⁰Alergătorii au mers din cetate în cetate prin ținutul lui Efraim și al lui Manase, până la Zabulon, dar oamenii râdeau de ei și îi batjocoreau. ¹¹Totuși, unii din Așer, din Manase și din Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. ¹²Mâna Tatălui nostru a fost și peste Iuda, ca să le dea o singură inimă să împlinească ceea ce porunciseră împăratul și căpeteniile, după cuvântul Tatălui nostru.

¹³O adunare foarte mare s-a strâns la Ierusalim ca să țină Sărbătoarea Pâinilor Nedospite în luna a doua. ¹⁴S-au apucat de lucru și au îndepărtat altarele din Ierusalim și au luat toate altarele de tămâie, aruncându-le în valea Chedron. ¹⁵Au înjunghiat mielul de Paște în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții s-au rușinat, așa că s-au sfințit și au adus arderi-de-tot la casa Tatălui nostru. ¹⁶Au stat la locurile lor, după rânduială, cum cere Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; preoții stropeau sângele pe care li-l dădeau leviții. ¹⁷Mulți din adunare nu se sfințiseră, așa că leviții au fost însărcinați să înjunghie mieii de Paște pentru toți cei necurați, ca să-i sfințească pentru Tatăl nostru. ¹⁸Un mare număr din popor, mulți din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră, totuși au mâncat Paștele, deși nu așa cum este scris. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei: „Tatăl nostru cel bun să ierte pe oricine ¹⁹care își pune inima să caute pe Tatăl nostru, Dumnezeul părinților lui, măcar că nu este curat după rânduielile sfântului lăcaș.”

²⁰Și Tatăl nostru l-a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul. ²¹Israeliții care se aflau la Ierusalim au ținut Sărbătoarea Pâinilor Nedospite șapte zile cu mare bucurie, și zi de zi leviții și preoții lăudau pe Tatăl nostru cu instrumente puternice care răsunau în cinstea lui. ²²Ezechia a vorbit cu îmbărbătare tuturor leviților care erau pricepuți în slujba Tatălui nostru. Timp de șapte zile au mâncat partea lor de la sărbătoare, aducând jertfe de pace și mulțumind Tatălui nostru, Dumnezeul părinților lor.

²³Apoi toată adunarea s-a învoit să țină sărbătoarea încă șapte zile, și au ținut-o cu bucurie încă șapte zile. ²⁴Ezechia, împăratul lui Iuda, a dat adunării 1.000 de tauri și 7.000 de oi, iar căpeteniile au dat 1.000 de tauri și 10.000 de oi, și mulți preoți s-au sfințit. ²⁵Toată adunarea lui Iuda s-a bucurat, împreună cu preoții, cu leviții, cu toată adunarea venită din Israel și cu străinii veniți din țara lui Israel și cu cei ce locuiau în Iuda. ²⁶O mare bucurie a umplut Ierusalimul, căci nu se mai întâmplase acolo așa ceva din zilele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. ²⁷Preoții și leviții s-au ridicat să binecuvânteze poporul, și glasul lor a fost ascultat; rugăciunea lor a ajuns până la locuința lui cea sfântă din ceruri.