2 Cronici 29

29 ¹Ezechia a ajuns împărat la douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama lui: Abia, fiica lui Zaharia. ²A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru, întocmai cum făcuse tatăl său David. ³În anul dintâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis ușile Casei Tatălui nostru și le-a dres. ⁴I-a adus pe preoți și pe leviți și i-a strâns în piața dinspre răsărit. ⁵Le-a zis: „Ascultați-mă, leviți! Sfințiți-vă acum și sfințiți Casa Tatălui nostru, Dumnezeul părinților voștri, și scoateți necurăția din Locul Sfânt. ⁶Părinții noștri au fost necredincioși și au făcut ce este rău în ochii Tatălui nostru; L-au părăsit, și-au întors fețele de la locuința Tatălui nostru și I-au întors spatele. ⁷Au închis și ușile pridvorului, au stins candelele și n-au mai ars tămâie, nici n-au mai adus arderi-de-tot în locașul cel sfânt Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ⁸De aceea mânia Tatălui nostru a căzut peste Iuda și peste Ierusalim și i-a făcut de groază, de spaimă și de batjocură, cum vedeți cu ochii voștri. ⁹Căci părinții noștri au căzut de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și soțiile noastre sunt în robie din pricina aceasta. ¹⁰Acum am de gând să închei un legământ cu Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, ca să se abată de la noi mânia Lui aprinsă. ¹¹Fiii mei, nu fiți nepăsători acum, căci Tatăl nostru v-a ales pe voi ca să stați înaintea Lui, să-I slujiți, să fiți slujitorii Lui și să ardeți tămâie.”

¹²Atunci s-au sculat leviții: dintre chehatiți—Mahat, fiul lui Amasai, și Ioel, fiul lui Azaria; dintre merariți—Chiș, fiul lui Abdi, și Azaria, fiul lui Iehaleleel; dintre gherșoniți—Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul lui Ioah; ¹³dintre fiii lui Elițafan, Șimri și Ieiel; dintre fiii lui Asaf, Zaharia și Matania; ¹⁴dintre fiii lui Heman, Iehiel și Șimei; și dintre fiii lui Iedutun, Șemaia și Uziel. ¹⁵Ei i-au strâns pe frații lor, s-au sfințit și au intrat să curețe Casa Tatălui nostru, după porunca împăratului, potrivit cuvintelor Tatălui nostru. ¹⁶Preoții au intrat înăuntrul Casei Tatălui nostru ca s-o curețe și au scos în curte toată necurăția pe care au găsit-o în Templul Tatălui nostru. Leviții au luat-o ca s-o ducă afară, la pârâul Chedron. ¹⁷Au început sfințirea în ziua întâi a lunii întâi și, în ziua a opta a lunii, au ajuns la pridvorul Tatălui nostru; au sfințit Casa Tatălui nostru în opt zile și au isprăvit în ziua a șaisprezecea a lunii întâi. ¹⁸Apoi au intrat la împăratul Ezechia și au zis: „Am curățat toată Casa Tatălui nostru—altarul arderii-de-tot cu toate uneltele lui și masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei. ^a a v18 Pâinile pentru punerea înainte: douăsprezece pâini ținute pe o masă deosebită în Locul Sfânt, ca o jertfă necurmată înaintea lui Dumnezeu. ¹⁹Și toate uneltele pe care le lepădase împăratul Ahaz în timpul domniei lui necredincioase le-am pregătit și le-am sfințit; iată, stau înaintea altarului Tatălui nostru.”

Închinarea se întoarce în Casa Tatălui

²⁰Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineață, i-a strâns pe mai-marii cetății și s-a suit la Casa Tatălui nostru. ²¹Au adus șapte tauri, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca jertfă pentru păcat, pentru împărăție, pentru sfântul locaș și pentru Iuda. Împăratul le-a poruncit preoților, fiii lui Aaron, să-i aducă pe altarul Tatălui nostru. ²²Au înjunghiat taurii, iar preoții au luat sângele și l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii și au stropit sângele pe altar, apoi au înjunghiat mieii și au stropit sângele pe altar. ²³Au adus țapii pentru jertfa de păcat înaintea împăratului și a adunării și și-au pus mâinile peste ei. ²⁴Preoții i-au înjunghiat și au adus sângele lor ca jertfă de ispășire pe altar, ca să facă ispășire pentru tot Israelul, căci împăratul poruncise să se aducă arderea-de-tot și jertfa pentru păcat pentru tot Israelul.

²⁵I-a așezat pe leviți în Casa Tatălui nostru cu chimvale, cu harpe și cu lire, după porunca lui David, a lui Gad, văzătorul împăratului, și a prorocului Natan, căci porunca venise de la Tatăl nostru prin prorocii Lui. ²⁶Leviții au stat cu instrumentele lui David, iar preoții cu trâmbițele. ²⁷Ezechia a poruncit să se aducă arderea-de-tot pe altar; și, când a început arderea-de-tot, a început și cântarea Tatălui nostru, cu trâmbițele și cu instrumentele lui David, împăratul lui Israel. ²⁸Toată adunarea s-a închinat, cântăreții cântau și trâmbițașii sunau din trâmbițe, până s-a sfârșit arderea-de-tot.

²⁹Când s-a sfârșit jertfa, împăratul și toți cei de față cu el s-au plecat și s-au închinat. ³⁰Împăratul Ezechia și mai-marii le-au poruncit leviților să-L laude pe Tatăl nostru cu cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, s-au plecat adânc și s-au închinat.

³¹Atunci Ezechia a zis: „Acum v-ați închinat Tatălui nostru. Apropiați-vă, aduceți jertfe și jertfe de mulțumire la Casa Tatălui nostru.” Și adunarea a adus jertfe și jertfe de mulțumire, și toți cei cu inima binevoitoare au adus arderi-de-tot. ³²Adunarea a adus șaptezeci de tauri, o sută de berbeci și două sute de miei—toți ca ardere-de-tot Tatălui nostru. ³³Iar darurile închinate au fost șase sute de boi și trei mii de oi. ³⁴Dar preoții erau prea puțini și n-au putut să jupoaie toate arderile-de-tot; de aceea frații lor, leviții, i-au ajutat până s-a isprăvit lucrarea și până s-au sfințit preoții, căci leviții fuseseră cu inima mai dreaptă ca să se sfințească decât preoții. ³⁵Pe lângă arderile-de-tot cele multe, era și grăsimea jertfelor de pace și jertfele de băutură care le însoțeau. Astfel a fost așezată din nou slujba Casei Tatălui nostru. ³⁶Ezechia și tot poporul s-au bucurat de ceea ce Tatăl nostru pregătise pentru ei, căci lucrul se făcuse fără veste.