2 Cronici 28

28 ¹Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru, cum făcuse David, strămoșul său. ²Ci a umblat în căile împăraților lui Israel și a turnat idoli de metal pentru baali. ³A ars tămâie în Valea Ben-Hinom și și-a ars fiii în foc, imitând practicile scârboase ale neamurilor pe care Tatăl nostru le izgonise dinaintea lui Israel. ⁴A adus jertfe și a ars tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde. ^a a v4 Înălțimile erau altare de pe vârfuri de deal sau în aer liber, folosite pentru închinarea păgână în tot Canaanul.

⁵De aceea Tatăl nostru l-a dat în mâna împăratului Aramului, care l-a bătut și a dus mulți prinși la Damasc. A fost dat și în mâna împăratului lui Israel, care i-a dat o lovitură grea. ⁶Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi o sută douăzeci de mii de oameni viteji din Iuda, pentru că Îl părăsiseră pe Tatăl nostru, Dumnezeul strămoșilor lor. ⁷Zicri, un războinic din Efraim, l-a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia palatului, și pe Elcana, al doilea după împărat. ⁸Fiii lui Israel au luat prinși două sute de mii dintre frații lor—femei, fii și fiice—și multă pradă, pe care au dus-o la Samaria. ⁹Acolo era un prooroc al Tatălui nostru, pe nume Oded. El a ieșit înaintea oștirii care se întorcea la Samaria și le-a zis: „Iată, Tatăl nostru, Dumnezeul strămoșilor voștri, S-a mâniat pe Iuda și i-a dat în mâinile voastre. Dar voi i-ați ucis cu o furie care a ajuns până la cer. ¹⁰Și acum vreți să-i supuneți ca robi pe oamenii din Iuda și din Ierusalim, bărbați și femei. Dar oare nu sunteți voi înșivă vinovați de păcate împotriva Tatălui vostru? ¹¹Acum ascultați-mă: trimiteți înapoi pe frații voștri pe care i-ați luat prinși, căci mânia aprinsă a Tatălui nostru este peste voi.” ¹²Unii dintre căpeteniile fiilor lui Efraim—Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Iehizchia, fiul lui Șalum, și Amasa, fiul lui Hadlai—s-au ridicat împotriva celor ce veneau de la luptă. ¹³„Să nu aduceți aici pe acești prinși”, au zis ei, „căci vreți să adăugați la păcatele și la vina noastră față de Tatăl nostru. Vina noastră este deja mare și o mânie aprinsă apasă peste Israel.”

¹⁴Atunci ostașii au lăsat pe prinși și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări. ¹⁵Oamenii numiți mai sus au luat pe prinși și au îmbrăcat din pradă pe toți cei goi. Le-au dat haine și încălțăminte, de mâncare și de băut și i-au uns cu untdelemn. Pe cei slăbiți i-au pus pe măgari și i-au dus la frații lor, la Ierihon, cetatea palmierilor; apoi s-au întors la Samaria.

¹⁶În vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis la împăratul Asiriei ca să-i ajute. ¹⁷Edomiții veniseră din nou și loviseră pe Iuda și luaseră prinși, ¹⁸iar filistenii se năpustiseră asupra cetăților din câmpie și din Neghevul lui Iuda și luaseră Bet-Șemeșul, Aialonul, Ghederotul, Soco, Timna și Ghimzo cu satele lor, și se așezaseră acolo. ¹⁹Căci Tatăl nostru smerise pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care răspândise fărădelegea în Iuda și fusese cu totul necredincios față de Tatăl nostru. ^b b v19 Ahaz a domnit peste Iuda; faptul că este numit „împărat al lui Israel” arată cât de deplin își însușise căile împăraților necredincioși ai împărăției de nord. ²⁰Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, a venit la el, dar i-a adus necaz în loc de ajutor. ²¹Căci Ahaz despuiase Casa Tatălui nostru, palatul împărătesc și pe căpetenii de comorile lor și le dăduse împăratului Asiriei, dar fără niciun folos pentru el.

²²În vremea strâmtorării lui, tocmai acest împărat Ahaz a fost și mai necredincios față de Tatăl nostru. ²³A adus jertfe dumnezeilor Damascului, care îl loviseră, și a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraților Aramului îi ajută pe ei, le voi aduce și eu jertfe, ca să mă ajute.” Dar ei au fost pricina căderii lui și a întregului Israel. ²⁴Ahaz a strâns uneltele Casei Tatălui nostru și le-a tăiat în bucăți; a închis ușile Casei Tatălui nostru și și-a făcut altare la fiecare colț în Ierusalim. ²⁵În fiecare cetate a lui Iuda a făcut înălțimi, ca să ardă jertfe altor dumnezei, și astfel a mâniat pe Tatăl nostru, Dumnezeul strămoșilor săi.

²⁶Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, de la cele dintâi până la cele din urmă, sunt scrise în Cartea împăraților lui Iuda și ai lui Israel. ²⁷Ahaz a adormit lângă strămoșii săi și a fost îngropat la Ierusalim, dar nu l-au pus în mormintele împăraților lui Israel. Și în locul lui a domnit fiul său Ezechia.