1 Petru 2

2 ¹Așadar, lepădați orice răutate și orice înșelăciune și fățărnicia și invidia și orice clevetire. ²Ca niște prunci nou-născuți, să doriți laptele curat al cuvântului, ca să creșteți prin el spre mântuire, ³acum, că ați gustat că Domnul este bun. ^a a v3 Petru ia cuvintele psalmului „gustați și vedeți ce bun este Domnul” și le aplică lui Isus — Cel la care cititorii au venit și pe care L-au găsit bun. ⁴Când veniți la El, piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea Tatălui nostru, ⁵și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți într-o casă duhovnicească și o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești pe care Tatăl nostru le primește prin Isus Hristos.

⁶Scriptura spune: „Iată, pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă și scumpă; cine crede în El nu va fi niciodată dat de rușine.”

⁷Așadar, cinstea aceasta este pentru voi, care credeți. Dar pentru cei ce nu cred, piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns piatra din capul unghiului,

⁸și o piatră de poticnire și o stâncă de cădere. Ei se poticnesc pentru că nu ascultă de cuvânt — tocmai la aceasta au fost rânduiți.

⁹Dar voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor care este al Tatălui nostru, ca să vestiți laudele Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina lui minunată. ¹⁰Odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul Tatălui nostru; odinioară nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare. ^b b v10 Petru se sprijină pe Osea: cei care odinioară erau „un popor ce nu este popor” sunt acum revendicați ca fiind ai Tatălui nostru — cel din afară, adus acasă și miluit.

¹¹Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii, care se războiesc cu sufletul. ¹²Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl nostru în ziua în care ne va cerceta.

¹³Supuneți-vă oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul — fie împăratului, ca înalt stăpânitor, ¹⁴fie dregătorilor, trimiși de el ca să-i pedepsească pe făcătorii de rele și să-i laude pe cei ce fac binele. ¹⁵Căci aceasta este voia Tatălui nostru: ca, făcând binele, să reduceți la tăcere vorbirea neștiutoare a oamenilor fără minte. ¹⁶Trăiți ca niște oameni liberi, fără să folosiți libertatea ca acoperământ al răutății, ci ca niște robi ai Tatălui nostru. ¹⁷Cinstiți pe toți, iubiți frăția credincioșilor, temeți-vă de Tatăl nostru, cinstiți pe împărat.

¹⁸Slujitorilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată cinstea — nu numai celor buni și blânzi, ci și celor aspri. ¹⁹Căci este un lucru vrednic de laudă dacă cineva, gândindu-se la Tatăl nostru, rabdă durerea unor suferințe nedrepte. ²⁰Căci ce laudă este să înduri bătaie când faci rău? Dar dacă înduri suferință când faci binele, acesta este un lucru vrednic de laudă înaintea Tatălui nostru.

²¹La aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. ²²„El n-a săvârșit niciun păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” ²³Când era ocărât, nu răspundea cu ocări; când suferea, nu amenința, ci Se încredința Celui ce judecă drept. ²⁴El însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi să murim față de păcate și să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. ^c c v24 „Lemnul” înseamnă crucea — Petru face ecou imaginii din Vechiul Testament a purtării unui blestem prin atârnarea pe lemn (Deuteronom 21:23). ²⁵Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Păzitorul sufletelor voastre.