1 Petru 3

3 ¹Tot așa, soțiilor, supuneți-vă soților voștri, pentru ca, chiar dacă unii nu ascultă de Cuvânt, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor lor, ²când vor vedea purtarea voastră curată și plină de respect. ³Frumusețea voastră să nu fie cea exterioară—părul împletit, podoabele de aur, hainele scumpe. ⁴ci să fie omul ascuns al inimii, cu frumusețea nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea Tatălui nostru. ⁵Căci așa se împodobeau odinioară sfintele femei care nădăjduiau în Tatăl nostru, supunându-se soților lor, ⁶cum asculta Sara de Avraam, numindu-l domn. Și voi ați devenit fiicele ei, dacă faceți binele și nu vă temeți de nicio spaimă.

⁷Soților, la fel, trăiți împreună cu soțiile voastre cu înțelegere, dând cinste fiecăreia ca vasului mai slab și ca unora care sunt împreună-moștenitoare ale harului vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

O familie care binecuvântează

⁸În sfârșit, toți să aveți un singur gând, să fiți plini de înțelegere, iubindu-vă unii pe alții ca frații, miloși și smeriți. ⁹Nu răsplătiți răul cu rău, nici ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântați—căci la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea. ¹⁰Căci „cine vrea să iubească viața și să vadă zile bune să-și păzească limba de rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. ¹¹Să se depărteze de rău și să facă binele; să caute pacea și s-o urmărească. ¹²Căci ochii Domnului nostru sunt peste cei neprihăniți, iar urechile lui sunt deschise la rugăciunea lor, dar fața Domnului nostru este împotriva celor ce fac răul.”

¹³Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?

¹⁴Dar, chiar dacă suferiți pentru neprihănire, sunteți fericiți. Nu vă temeți de frica lor, nu vă tulburați. ¹⁵Ci sfințiți-L pe Hristos ca Domn în inimile voastre. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândețe și respect. ¹⁶Păstrați un cuget curat, pentru ca, atunci când sunteți vorbiți de rău, cei ce batjocoresc purtarea voastră bună în Hristos să fie dați de rușine. ¹⁷Căci este mai bine, dacă aceasta este voia Tatălui nostru, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul. ¹⁸Căci și Hristos a suferit o dată pentru păcate, El, cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Tatăl nostru—dat la moarte în trup, dar făcut viu în duh, ^a a v18 Hristos a suferit nu ca să ne lase la depărtare, ci ca să ne aducă până acasă, la Tatăl nostru — aceasta este ținta Evangheliei. ¹⁹în care S-a dus și le-a vestit duhurilor din închisoare, ^b b v19 Identitatea „duhurilor din închisoare” este dezbătută; cel mai probabil sunt ființe spirituale căzute din vremea lui Noe. ²⁰care nu ascultaseră odinioară, când Tatăl nostru aștepta cu răbdare în zilele lui Noe, pe când se construia corabia, în care puțini—adică opt oameni—au fost salvați prin apă. ²¹Iar botezul, care este chipul acestui lucru, vă mântuiește și pe voi acum—nu prin înlăturarea murdăriei de pe trup, ci prin cererea unui cuget bun înaintea Tatălui nostru—prin învierea lui Isus Hristos, ²²care S-a înălțat la cer și stă la dreapta Tatălui nostru, îngerii, stăpânirile și puterile fiindu-I supuse.