1 Petru 4

4 ¹Așadar, fiindcă Hristos a suferit în trup, înarmați-vă și voi cu același gând: cine suferă în trup a terminat cu păcatul. ²Astfel, timpul care v-a mai rămas de trăit în trup să nu-l mai petreceți după poftele oamenilor, ci după voia Tatălui nostru. ³Destul timp ați petrecut deja făcând ce vor cei care nu-L cunosc pe Tatăl: trăind în desfrâu, pofte, beții, petreceri destrăbălate, chefuri și închinare nelegiuită la idoli. ⁴Ei se miră că nu mai alergați împreună cu ei în același potop de destrăbălare și de aceea vă batjocoresc. ⁵Dar vor da socoteală celui gata să judece viii și morții. ⁶De aceea a fost vestită Evanghelia chiar și celor care acum sunt morți: ca, deși au fost judecați în trup așa cum sunt toți oamenii, să trăiască în duh așa cum trăiește Tatăl nostru.

⁷Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. De aceea fiți cu mintea limpede și cumpătați, ca să vă puteți ruga. ⁸Mai presus de toate, iubiți-vă unii pe alții cu toată inima, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate. ⁹Fiți ospitalieri unii cu alții, fără cârtire. ¹⁰Fiecare dintre voi să folosească darul pe care l-a primit ca să slujească altora, ca niște buni administratori ai harului felurit al Tatălui nostru. ¹¹Cine vorbește să vorbească precum cel care rostește înseși cuvintele Tatălui nostru. Cine slujește să slujească prin puterea pe care o dă el, pentru ca în toate să fie slăvit prin Isus Hristos. A lui să fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

Suferința în Numele Tatălui

¹²Iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc care vine peste voi ca să vă pună la probă, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat. ¹³Dimpotrivă, bucurați-vă în măsura în care aveți parte de suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați cu mare bucurie și la arătarea slavei lui. ¹⁴Dacă sunteți insultați pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, căci Duhul slavei și al Tatălui nostru se odihnește peste voi. ¹⁵Niciunul dintre voi să nu sufere ca ucigaș, hoț, răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altora. ¹⁶Dar dacă suferiți ca creștini, să nu vă fie rușine, ci să-L lăudați pe Tatăl nostru că purtați acest nume. ¹⁷Căci este timpul ca judecata să înceapă de la casa Tatălui nostru; iar dacă începe cu noi, ce-i așteaptă pe cei care nu ascultă de vestea cea bună a Tatălui nostru? ¹⁸Și: „Dacă cel neprihănit abia este mântuit, ce se va alege de cel neevlavios și de cel păcătos?” ¹⁹Așadar, cei care suferă după voia Tatălui nostru să-și încredințeze sufletele credinciosului lor Creator, făcând binele.