O ușă deschisă în cer
Ioan este chemat sus printr-o ușă deschisă și găsește un tron pe care șade deja Cineva. Fulgere, o mare de sticlă, făpturi care nu încetează să spună sfânt. Douăzeci și patru de bătrâni își aruncă jos cununile și Îi spun Tatălui nostru că este vrednic, pentru că totul există prin voia Lui.
4 1După aceasta m-am uitat: o ușă stătea deschisă în cer. Cel dintâi glas pe care-l auzisem, ca o trâmbiță care-mi vorbea, a zis: „Suie-te aici și îți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea.”
2Îndată am fost în Duhul și iată că un tron stătea în cer, și cineva ședea pe el. a a v2 Cel de pe tron este Tatăl nostru. Apocalipsa 5:7 — Mielul ia sulul din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron — confirmă că Tatăl și Fiul sunt distincți aici. În Apocalipsa 22:1, ei împart tronul. 3Cel ce ședea arăta ca iaspisul și carneolul, și un curcubeu ca un smarald înconjura tronul. 4Douăzeci și patru de tronuri înconjurau tronul; pe ele ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în alb, cu cununi de aur pe capete.
5Din tron ieșeau fulgere, vuiete și tunete. Șapte făclii de foc ardeau înaintea lui — Duhul cel înșeptit al Tatălui nostru. b b v5 Cele șapte Duhuri ale Tatălui nostru Îl numesc pe Duhul Sfânt în plinătatea lui înșeptită — un ecou al lui Isaia 11:2, unde Duhul se odihnește peste Mesia în șapte dimensiuni: înțelepciune, pricepere, sfat, putere, cunoaștere și evlavie. 6Înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, limpede ca cristalul. Împrejurul tronului, de fiecare parte, erau patru făpturi vii, pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7Cea dintâi făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură vie cu un vițel, a treia făptură vie avea fața ca a unui om, iar a patra făptură vie semăna cu un vultur în zbor. 8Cele patru făpturi vii, fiecare cu câte șase aripi, sunt pline de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Fără odihnă, zi și noapte, ele spun: „Sfânt, sfânt, sfânt este Tatăl cel Suveran, Atotputernicul, care era, care este și care vine!” c c v8 Tradiția creștină a auzit de multă vreme întreitul „sfânt” ca o închinare adusă celor trei Persoane — Tatăl nostru, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl nostru este pe tron aici; Fiul se alătură închinării în capitolul următor ca Mielul; Duhul Sfânt este Duhul cel înșeptit numit în v. 5.
9Ori de câte ori făpturile vii dau slavă, cinste și mulțumire Celui ce șade pe tron, care trăiește în vecii vecilor, 10cei douăzeci și patru de bătrâni cad înaintea Celui ce șade pe tron, I se închină Celui ce trăiește în vecii vecilor și își aruncă cununile înaintea tronului, zicând: 11„Vrednic ești, Tată, să primești slava și cinstea și puterea, căci Tu ai creat toate lucrurile, și prin voia Ta ele existau și au fost create.”
