Limbi ascuțite ca săbiile
Pentru dirijorul corului. Un psalm al lui David.
Arma aici este vorbirea: limbi ascuțite ca săbiile, cuvinte amare trase din ascunziș asupra unui om fără vină. Le trag uneltitori siguri că nimeni nu le vede planul. O singură săgeată a Tatălui nostru le răspunde, iar propriile lor limbi îi doboară.
64 1Ascultă-mi glasul, Tatăl meu, în tânguirea mea; păzește-mi viața de groaza vrăjmașului. 2Ascunde-mă de uneltirile ascunse ale celor răi, de gloata zgomotoasă a celor ce fac răul. 3Își ascut limbile ca pe niște săbii; își țintesc vorbele amare ca pe niște săgeți, 4ca să tragă din ascunziș în cel nevinovat; trag în el pe neașteptate și fără teamă. 5Se țin strâns de planul lor cel rău; vorbesc despre ascunderea curselor și zic: „Cine le va vedea?”
6Pun la cale nedreptatea și zic: „Am pus la punct un plan bine ticluit.” Gândurile lăuntrice și inima omului sunt adânci. 7Dar Tatăl nostru va trage în ei cu o săgeată; dintr-odată vor fi răniți. 8Sunt făcuți să se poticnească; propriile lor limbi se întorc împotriva lor; toți cei ce-i văd vor clătina din cap.
9Atunci toți se vor teme; vor vesti lucrarea Tatălui nostru și vor cugeta la ce a făcut el. 10Să se bucure cel neprihănit în Tatăl nostru și să-și găsească adăpost în el; să strige de bucurie toți cei cu inima curată!
