Însetat după Tine
Un psalm al lui David, când era în pustiul lui Iuda.
Scris în pustia lui Iuda, unde setea este la propriu. David o mută în inimă: tot trupul lui tânjește după Tatăl său cum tânjește pământul uscat după apă. Numește iubirea legământului mai bună decât viața însăși și își amintește de El în străjile nopții.
63 1Tatăl meu, tu ești Tatăl meu; te caut din toată inima mea. Sufletul meu însetează după tine, tot trupul meu tânjește după tine, într-un pământ uscat și istovit, unde nu este apă. 2De aceea te-am privit în locașul sfânt și am văzut puterea ta și slava ta. 3Pentru că dragostea ta statornică este mai bună decât viața, buzele mele te vor lăuda. 4De aceea te voi binecuvânta cât voi trăi; în numele tău îmi voi ridica mâinile. 5Sufletul meu este săturat ca de cele mai alese bucate, și cu buze pline de bucurie gura mea te laudă.
6Când îmi aduc aminte de tine în așternutul meu, și cuget la tine în timpul lungilor ceasuri ale nopții. 7Căci tu ai fost ajutorul meu, și la umbra aripilor tale cânt de bucurie. 8Sufletul meu se lipește de tine; dreapta ta mă sprijină.
9Dar cei care caută să nimicească viața mea se vor coborî în adâncurile pământului. 10Vor fi dați pradă sabiei; vor ajunge hrana șacalilor. 11Dar împăratul se va bucura în Tatăl nostru; toți cei ce jură pe Tatăl nostru se vor veseli, căci gurile mincinoșilor vor fi astupate.
