Strigătul lui David în întuneric
Pentru dirijor; cu instrumente cu coarde, după șeminit. Un psalm al lui David.
David este bolnav și tremură de groază, istovit după ce și-a udat patul cu lacrimi toată noaptea, și întreabă: până când? El argumentează că morții nu pot aduce laudă. Apoi rugăciunea se întoarce: Tatăl său i-a auzit plânsul, iar el își alungă vrăjmașii.
6 1Tatăl meu, nu mă mustra în mânia ta, nici nu mă pedepsi în urgia ta. 2Ai milă de mine, Tatăl meu, căci sunt slăbit; vindecă-mă, Tatăl meu, căci oasele îmi tremură de spaimă.
3Sufletul meu tremură de spaimă. Dar tu, Tatăl meu — până când? 4Întoarce-te spre mine, Tatăl meu; scapă-mi viața. Mântuiește-mă pentru dragostea ta statornică.
5Căci în moarte nu este nicio amintire a ta; în mormânt, cine te va lăuda?
6Sunt istovit de gemetele mele. Toată noaptea îmi inund patul cu lacrimi; îl ud cu plânsul meu.
7Mi se topesc ochii de mâhnire; slăbesc din pricina tuturor vrăjmașilor mei. 8Depărtați-vă de mine, voi toți care faceți răul, căci Tatăl meu a auzit glasul plânsului meu. 9Tatăl meu a auzit cererea mea de îndurare; Tatăl meu îmi primește rugăciunea. 10Toți vrăjmașii mei vor fi rușinați și cuprinși de spaimă; se vor întoarce și deodată vor fi dați de rușine.
