Un miktam al lui David în peșteră
Pentru dirijorul corului. Pe melodia „Nu nimici”. Un psalm de aur al lui David, când a fugit de Saul în peșteră.
Ascuns într-o peșteră în timp ce Saul îl vânează, David zace printre oameni ai căror dinți sunt sulițe și ale căror limbi sunt săbii. Se adăpostește sub aripile Tatălui său până trece furtuna, apoi trezește harpa și lira înainte de revărsatul zorilor. Inima îi este statornică, deși încă nimic nu s-a schimbat.
57 1Ai milă de mine, Tatăl meu, ai milă de mine, căci în tine își găsește scăparea sufletul meu; la umbra aripilor tale mă voi adăposti până vor trece furtunile nimicitoare. 2Strig către Tatăl meu, Cel Preaînalt, către Tatăl nostru care își împlinește planul pentru mine.
3El va trimite din ceruri și mă va mântui; îl va mustra pe cel ce mă calcă în picioare. Tatăl meu își va trimite dragostea sa statornică și credincioșia sa. 4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau culcat printre cei ce varsă foc—oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți, ale căror limbi sunt săbii ascuțite. 5Înalță-te mai presus de ceruri, Tatăl meu! Slava ta să fie peste tot pământul!
6Au întins un laț pentru pașii mei; eram doborât. Au săpat o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea. 7Inima mea este statornică, Tatăl meu, inima mea este statornică! Voi cânta și voi suna din instrumente. 8Trezește-te, slava mea! Treziți-vă, harfă și liră! Voi trezi zorile. 9Te voi lăuda printre popoare, Tată Suveran; voi cânta despre tine printre neamuri. 10Căci dragostea ta statornică ajunge până la ceruri, iar credincioșia ta până la nori. 11Înalță-te mai presus de ceruri, Tatăl meu! Slava ta să fie peste tot pământul!
