Proverbele 14

14 ¹Femeia cea mai înțeleaptă își zidește casa, dar nebunia o dărâmă cu propriile ei mâini. ²Cine umblă în neprihănire se teme de Tatăl nostru, dar cel ale cărui căi sunt strâmbe îl disprețuiește. ³Gura nebunului este o nuia pentru propria lui mândrie, dar buzele înțelepților îi ocrotesc. ⁴Unde nu sunt boi, ieslea rămâne curată, dar un seceriș bogat vine prin puterea boului. ⁵Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos răsuflă minciuni. ⁶Batjocoritorul caută înțelepciune și n-o găsește, dar cunoașterea vine ușor la cel priceput. ⁷Stai departe de un nebun, căci nu vei găsi cunoaștere pe buzele lui. ⁸Înțelepciunea celui chibzuit este să-și cunoască bine calea, dar nebunia nebunilor este înșelăciune. ⁹Nebunii își bat joc de jertfa pentru vină, dar între cei neprihăniți este bunăvoință. ¹⁰Inima își cunoaște propria amărăciune, și niciun străin nu are parte de bucuria ei. ¹¹Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor neprihăniți va înflori. ¹²Există o cale care pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei este calea morții. ¹³Chiar și în râs inima poate suferi, iar sfârșitul bucuriei poate fi întristare. ¹⁴Cel cu inima rătăcită se va sătura de rodul căilor lui, iar omul bun, de rodul faptelor sale. ¹⁵Cel naiv crede orice, dar cel chibzuit ia seama la pașii săi. ¹⁶Înțeleptul se teme și se ferește de rău, dar nebunul este nesăbuit și prea încrezător. ¹⁷Cel iute la mânie lucrează nebunește, iar cel care urzește planuri rele este urât. ¹⁸Cei naivi moștenesc nebunia, dar cei chibzuiți sunt încununați cu cunoaștere. ¹⁹Cei răi se pleacă înaintea celor buni, și cei nelegiuiți, la porțile celor neprihăniți. ²⁰Cel sărac este ocolit chiar și de vecinii săi, dar cel bogat are mulți prieteni. ²¹Cine își disprețuiește aproapele păcătuiește, dar ferice de cel care este bun cu săracii. ²²Oare nu rătăcesc cei care urzesc răul? Dar dragostea legământului și credincioșia sunt ale celor ce plănuiesc binele. ²³În orice muncă grea este un câștig, dar vorba goală duce numai la sărăcie. ²⁴Cununa înțelepților este bogăția lor, dar nebunia nebunilor nu aduce decât nebunie. ²⁵Un martor adevărat scapă vieți, dar cel care răsuflă minciuni este înșelător. ²⁶În teama de Tatăl nostru este o încredere tare, și copiii lui vor avea un adăpost. ²⁷Teama de Tatăl nostru este un izvor de viață, care îl abate pe om de la cursele morții. ²⁸Un popor numeros este slava unui împărat, dar fără popor un domnitor este pierdut. ²⁹Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar firea aprinsă înalță nebunia. ³⁰O inimă liniștită dă viață trupului, dar pizma putrezește oasele. ³¹Cine asuprește pe sărac îl ocărăște pe Tatăl nostru, Făcătorul lor, dar cine este bun cu cel nevoiaș îl cinstește. ^a a v31 A-l nedreptăți pe sărac înseamnă a-l jigni pe Tatăl care l-a făcut — fiecare om nevoiaș poartă demnitatea lucrării mâinilor lui. ³²Cel rău este doborât de propria lui răutate, dar cel neprihănit găsește adăpost chiar și în moarte. ³³Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput, dar chiar și între nebuni se face cunoscută. ³⁴Neprihănirea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor. ³⁵Bunăvoința împăratului se îndreaptă spre slujitorul înțelept, dar mânia lui cade asupra celui ce lucrează rușinos.