O cale care pare dreaptă
Preocupat de cât de ușor judecă oamenii greșit, inclusiv pe ei înșiși. Este o cale care pare dreaptă și duce la moarte, omul fără minte crede orice, iar râsul poate acoperi o durere pe care niciun străin n-o împarte. Latura socială e tăioasă: săracul este ocolit chiar și de vecinii lui.
14 1Femeia cea mai înțeleaptă își zidește casa, dar nebunia o dărâmă cu propriile ei mâini. 2Cine umblă în neprihănire se teme de Tatăl nostru, dar cel ale cărui căi sunt strâmbe îl disprețuiește. 3Gura nebunului este o nuia pentru propria lui mândrie, dar buzele înțelepților îi ocrotesc. 4Unde nu sunt boi, ieslea rămâne curată, dar un seceriș bogat vine prin puterea boului. 5Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos răsuflă minciuni. 6Batjocoritorul caută înțelepciune și n-o găsește, dar cunoașterea vine ușor la cel priceput. 7Stai departe de un nebun, căci nu vei găsi cunoaștere pe buzele lui. 8Înțelepciunea celui chibzuit este să-și cunoască bine calea, dar nebunia nebunilor este înșelăciune. 9Nebunii își bat joc de jertfa pentru vină, dar între cei neprihăniți este bunăvoință. 10Inima își cunoaște propria amărăciune, și niciun străin nu are parte de bucuria ei. 11Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor neprihăniți va înflori. 12Există o cale care pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei este calea morții. 13Chiar și în râs inima poate suferi, iar sfârșitul bucuriei poate fi întristare. 14Cel cu inima rătăcită se va sătura de rodul căilor lui, iar omul bun, de rodul faptelor sale. 15Cel naiv crede orice, dar cel chibzuit ia seama la pașii săi. 16Înțeleptul se teme și se ferește de rău, dar nebunul este nesăbuit și prea încrezător. 17Cel iute la mânie lucrează nebunește, iar cel care urzește planuri rele este urât. 18Cei naivi moștenesc nebunia, dar cei chibzuiți sunt încununați cu cunoaștere. 19Cei răi se pleacă înaintea celor buni, și cei nelegiuiți, la porțile celor neprihăniți. 20Cel sărac este ocolit chiar și de vecinii săi, dar cel bogat are mulți prieteni. 21Cine își disprețuiește aproapele păcătuiește, dar ferice de cel care este bun cu săracii. 22Oare nu rătăcesc cei care urzesc răul? Dar dragostea legământului și credincioșia sunt ale celor ce plănuiesc binele. 23În orice muncă grea este un câștig, dar vorba goală duce numai la sărăcie. 24Cununa înțelepților este bogăția lor, dar nebunia nebunilor nu aduce decât nebunie. 25Un martor adevărat scapă vieți, dar cel care răsuflă minciuni este înșelător. 26În teama de Tatăl nostru este o încredere tare, și copiii lui vor avea un adăpost. 27Teama de Tatăl nostru este un izvor de viață, care îl abate pe om de la cursele morții. 28Un popor numeros este slava unui împărat, dar fără popor un domnitor este pierdut. 29Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar firea aprinsă înalță nebunia. 30O inimă liniștită dă viață trupului, dar pizma putrezește oasele. 31Cine asuprește pe sărac îl ocărăște pe Tatăl nostru, Făcătorul lor, dar cine este bun cu cel nevoiaș îl cinstește. a a v31 A-l nedreptăți pe sărac înseamnă a-l jigni pe Tatăl care l-a făcut — fiecare om nevoiaș poartă demnitatea lucrării mâinilor lui. 32Cel rău este doborât de propria lui răutate, dar cel neprihănit găsește adăpost chiar și în moarte. 33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput, dar chiar și între nebuni se face cunoscută. 34Neprihănirea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor. 35Bunăvoința împăratului se îndreaptă spre slujitorul înțelept, dar mânia lui cade asupra celui ce lucrează rușinos.