Tatăl nostru istorisește credincioșia Sa
La Sihem, Tatăl nostru povestește la persoana întâi toată istoria lor, de la Avraam de dincolo de Râu până la casele pe care nu ei le-au zidit. Iosua îi pune să aleagă. Poporul jură prea ușor, iar el îi avertizează. O piatră este ridicată ca martor. Apoi Iosua moare.
24 1Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Sihem, i-a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpetenii, pe judecători și pe dregători, iar ei s-au înfățișat înaintea Tatălui nostru.
2Iosua a zis întregului popor: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: «În vechime, strămoșii voștri au locuit dincolo de râul Eufrat — Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor — și au slujit altor dumnezei.» 3L-am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l-am purtat prin toată țara Canaanului, i-am înmulțit copiii și i l-am dat pe Isaac. 4Lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Esau; lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, dar Iacov și fiii lui s-au coborât în Egipt.
5«L-am trimis pe Moise și pe Aaron, am lovit Egiptul cu ceea ce am făcut în mijlocul lor, apoi v-am scos de acolo.» 6I-am scos pe strămoșii voștri din Egipt, și ați ajuns la mare. Egiptenii i-au urmărit pe strămoșii voștri cu care și călăreți până la Marea Roșie. 7Când au strigat către Mine, am pus întuneric între voi și egipteni, am adus marea peste ei și i-am acoperit. Ochii voștri au văzut ce am făcut în Egipt. Apoi ați locuit multă vreme în pustiu.
8«V-am adus în țara amoriților de dincolo de Iordan. Ei s-au luptat cu voi; i-am dat în mâna voastră, și ați luat țara lor. I-am nimicit dinaintea voastră. 9Apoi Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului, s-a ridicat și s-a luptat împotriva lui Israel. A trimis și l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10dar n-am vrut să-l ascult pe Balaam, așa că v-a binecuvântat iar și iar, și v-am scăpat din mâna lui.
11Ați trecut Iordanul și ați ajuns la Ierihon. Locuitorii lui s-au luptat cu voi — amoriți, fereziți, canaaniți, hitiți, ghirgasiți, heviți, iebusiți — dar i-am dat în mâna voastră. 12Am trimis viespea înaintea voastră; ea i-a izgonit pe cei doi împărați amoriți dinaintea voastră — nu cu sabia, nici cu arcul vostru. 13V-am dat o țară pentru care nu v-ați ostenit, cetăți pe care nu le-ați zidit — și locuiți în ele; mâncați din vii și din măslini pe care nu i-ați sădit.»
14Acum, temeți-vă de Tatăl nostru, slujiți-i cu integritate și credincioșie. Îndepărtați dumnezeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de Râu și în Egipt, și slujiți Tatălui nostru. 15Dar dacă vi se pare rău să-i slujiți Tatălui nostru, alegeți-vă astăzi cui vreți să slujiți — dumnezeilor cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de Râu sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine și casa mea, noi îi vom sluji Tatălui nostru.”
16Poporul a răspuns: „Niciodată n-am putea să-l părăsim pe Tatăl nostru ca să slujim altor dumnezei. 17Căci Tatăl nostru ne-a scos pe noi și pe strămoșii noștri din țara Egiptului, din casa robiei, și a făcut aceste semne mari înaintea ochilor noștri. El ne-a păzit pe tot drumul pe care am mers și printre toate popoarele prin care am trecut. 18Și Tatăl nostru a izgonit dinaintea noastră toate popoarele, inclusiv pe amoriții care locuiau în țară. Și noi îi vom sluji, căci el este Tatăl nostru.”
19Iosua a zis poporului: „Nu puteți să-i slujiți Tatălui nostru — el este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu va ierta răzvrătirea și păcatele voastre. 20Dacă îl veți părăsi pe Tatăl nostru și veți sluji unor dumnezei străini, el se va întoarce, vă va face rău și vă va mistui, după ce v-a făcut bine.”
21Dar poporul i-a zis lui Iosua: „Nu! Noi îi vom sluji Tatălui nostru.”
22Apoi Iosua a zis poporului: „Sunteți martori împotriva voastră înșivă că l-ați ales pe Tatăl nostru, ca să-i slujiți.” „Suntem martori”, au zis ei.
23„Acum îndepărtați dumnezeii străini din mijlocul vostru și întoarceți-vă inimile spre Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel.”
24Și poporul i-a zis lui Iosua: „Îi vom sluji Tatălui nostru și vom asculta de glasul lui.”
25În ziua aceea, Iosua a încheiat un legământ cu poporul și le-a dat o rânduială și o poruncă la Sihem. 26Iosua a scris aceste cuvinte în Cartea Legii Tatălui nostru, apoi a luat o piatră mare și a ridicat-o acolo, sub stejarul de lângă locașul sfânt al Tatălui nostru.
27Iosua a zis întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martoră împotriva noastră, pentru că a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Tatăl nostru. Ea va fi martoră împotriva voastră, ca să nu vă lepădați de Tatăl vostru.” 28Apoi Iosua a dat drumul poporului, fiecare la moștenirea lui.
Iosua, slujitorul Tatălui, se odihnește
29După aceasta, Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Tatălui nostru, a murit la vârsta de o sută zece ani. 30L-au îngropat în moștenirea lui, la Timnat-Serah, în ținutul muntos al lui Efraim, la nord de muntele Gaaș. 31Israel i-a slujit Tatălui nostru în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor care au trăit mai mult decât el și care cunoșteau toată lucrarea pe care o făcuse Tatăl nostru pentru Israel. 32Oasele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, le-au îngropat la Sihem, în ogorul pe care Iacov îl cumpărase de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de arginți — și a ajuns moștenirea urmașilor lui Iosif. 33Eleazar, fiul lui Aaron, a murit, și l-au îngropat la Ghibea, care îi fusese dată fiului său Fineas, în ținutul muntos al lui Efraim.