Tatăl îi învinge pe împărații din nord
O coaliție din nord se adună cu cai și care, multă ca nisipul de pe țărmul mării, iar Tatăl nostru o bate la apele Merom; caii sunt șchiopătați, carele arse. Doar Hațorul este ars. Apoi războiul cel lung se încheie, iar țara are odihnă.
11 1Când a auzit aceasta Iabin, împăratul Hațorului, a trimis vorbă lui Iobab, împăratul Madonului, împăratului Șimronului și împăratului Acșafului, 2și împăraților din nord: din ținutul muntos, din Araba de la sud de Chineret, din câmpie și de pe înălțimile Dorului la apus; 3canaaniților de la răsărit și de la apus, amoriților, hitiților, periziților și iebusiților din ținutul muntos, și hiviților de sub Hermon, în ținutul Mițpa. 4Au ieșit cu toate oștile lor — o armată numeroasă ca nisipul de pe țărmul mării — și cu foarte mulți cai și care de luptă. 5Toți acești împărați s-au unit și au venit să-și așeze tabăra împreună la apele Meromului, ca să lupte împotriva lui Israel.
6Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine pe vremea aceasta îi voi da pe toți lui Israel, morți. Să tai vinele cailor lor și să le arzi carele în foc.”
7Iosua și oștirea lui au venit asupra lor pe neașteptate, la apele Meromului, și i-au atacat, 8iar Tatăl nostru i-a dat în mâna lui Israel, care i-a bătut și i-a urmărit până la Sidonul cel Mare și până la Misrefot-Maim, și spre răsărit până la valea Mițpe, fără să lase vreun supraviețuitor. 9Iosua le-a făcut cum îi spusese Tatăl nostru: a tăiat vinele cailor lor și le-a ars carele în foc. 10În vremea aceea Iosua s-a întors, a cucerit Hațorul și l-a trecut prin ascuțișul sabiei pe împăratul lui, căci Hațorul fusese odinioară în fruntea tuturor acestor împărății. 11Au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți cei din el, nimicindu-i cu desăvârșire; n-a mai rămas nimic ce avea suflare, iar Hațorul însuși Iosua l-a ars în foc. 12Iosua a cucerit toate cetățile acestor împărați și pe toți împărații lor și i-a trecut prin ascuțișul sabiei, dându-i nimicirii, cum poruncise Moise, robul Tatălui nostru. 13Israel n-a ars niciuna dintre cetățile așezate pe dâmburile lor, afară numai de Hațor — pe aceea Iosua a ars-o. 14Israel a luat pentru sine toată prada și vitele acestor cetăți, dar a trecut prin ascuțișul sabiei pe fiecare om, până n-a mai rămas nimeni cu suflare. 15Cum poruncise Tatăl nostru robului său Moise, așa a poruncit Moise lui Iosua, iar Iosua așa a făcut; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise Tatăl nostru lui Moise.
16Iosua a luat toată țara aceasta: ținutul muntos, tot Neghevul, toată țara Goșenului, câmpia, Araba și ținutul muntos al lui Israel cu câmpia lui. 17De la muntele Halac, care se înalță spre Seir, până la Baal-Gad în valea Libanului, sub muntele Hermon, a cucerit pe toți împărații lor, i-a bătut și i-a omorât. 18Multă vreme a purtat Iosua război împotriva tuturor acestor împărați. 19Nicio cetate n-a făcut pace cu Israel, afară de hiviții din Gabaon; pe toate le-a luat Israel prin luptă. 20Căci Tatăl nostru le-a împietrit inima, ca să poarte război împotriva lui Israel, pentru ca să fie dați nimicirii, să nu li se arate îndurare și să fie stârpiți — cum poruncise Tatăl nostru lui Moise. 21În vremea aceea Iosua s-a dus și i-a nimicit pe anachimi din ținutul muntos — din Hebron, din Debir, din Anab — și din tot ținutul muntos al lui Iuda și din tot ținutul muntos al lui Israel, dându-i nimicirii pe ei și cetățile lor. 22N-au mai rămas anachimi în țara israeliților; numai în Gaza, în Gat și în Așdod au mai rămas unii. 23Astfel Iosua a luat toată țara, întocmai cum îi spusese Tatăl nostru lui Moise, și a dat-o lui Israel ca moștenire, după împărțirea lor pe seminții. Apoi țara s-a odihnit de război.