Avertismentul Tatălui nostru: Rămâneți în țară
Căpeteniile jură că vor asculta de orice răspuns va veni și îl roagă pe Ieremia să se roage. După zece zile sosește cuvântul Tatălui nostru: rămâneți, și veți fi sădiți și ocrotiți; plecați în Egipt, și sabia și foametea de care vă temeți vă vor urma acolo. Ei hotărâseră deja.
42 1Atunci toate căpeteniile oștirilor, împreună cu Iohanan, fiul lui Careah, și cu Iezania, fiul lui Hoșaia, și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, s-au apropiat 2și i-au zis lui Ieremia, prorocul: „Ascultă, te rugăm, cererea noastră: roagă-te Tatălui tău pentru noi, pentru toată această rămășiță — căci am rămas puțini din mulți, așa cum vezi, 3ca Tatăl tău să ne arate calea pe care să mergem și lucrul pe care să-l facem.”
4Ieremia, prorocul, le-a zis: „V-am ascultat. Mă voi ruga Tatălui vostru așa cum cereți și vă voi spune tot ce vă va răspunde Tatăl vostru, fără să ascund nimic.”
5Ei i-au zis lui Ieremia: „Tatăl nostru să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce te va trimite Tatăl tău să ne spui. 6Fie bine, fie rău, vom asculta de glasul Tatălui nostru, la care te trimitem, ca să ne fie bine când ascultăm de glasul Tatălui nostru.”
7La capătul a zece zile, cuvântul Tatălui nostru a venit la Ieremia. 8Atunci l-a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile care erau cu el și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare,
9și le-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru al lui Israel, la care m-ați trimis ca să-I înfățișez cererea voastră:
10Dacă veți rămâne cu adevărat în țara aceasta, vă voi zidi și nu vă voi dărâma, vă voi sădi și nu vă voi smulge — căci Îmi pare rău de nenorocirea pe care am adus-o asupra voastră.
11Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă temeți acum. Nu vă temeți de el, zice Tatăl nostru, căci Eu sunt cu voi ca să vă mântuiesc și să vă scap din mâna lui.
12Vă voi arăta îndurare, așa încât împăratul Babilonului se va îndura de voi și vă va lăsa să vă întoarceți în țara voastră.
13Dar dacă veți zice: «Nu vom rămâne în țara aceasta», neascultând de glasul Tatălui vostru, 14zicând: «Nu, ci vom merge în Egipt, unde nu vom vedea război, nu vom auzi sunet de trâmbiță, nu vom flămânzi după pâine, și acolo vom locui», 15atunci ascultați cuvântul Tatălui nostru, rămășiță a lui Iuda. Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl lui Israel: Dacă sunteți hotărâți să mergeți în Egipt ca să vă așezați acolo, 16atunci sabia de care vă temeți vă va ajunge în Egipt, foametea de care vă îngroziți vă va urmări în Egipt, și acolo veți muri. 17Toți cei hotărâți să se așeze în Egipt vor muri de sabie, de foamete și de ciumă; niciunul nu va rămâne în viață și nu va scăpa de nenorocirea pe care o aduc asupra lor.
18Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl lui Israel: Cum s-au revărsat mânia și urgia Mea asupra locuitorilor Ierusalimului, așa se va revărsa urgia Mea asupra voastră când veți intra în Egipt. Veți ajunge de blestem, de groază, de batjocură și de ocară, și nu veți mai vedea niciodată locul acesta.”
19„Tatăl nostru v-a vorbit, rămășiță a lui Iuda: Nu mergeți în Egipt. Să știți bine că astăzi vă previn. 20V-ați rătăcit singuri cu prețul vieții voastre, căci m-ați trimis la Tatăl vostru, zicând: «Roagă-te pentru noi Tatălui nostru; tot ce va spune, să ne spui și vom face.» 21Astăzi v-am spus, dar n-ați ascultat de glasul Tatălui vostru în nimic din ce m-a trimis să vă spun. 22De aceea, să știți bine că veți muri de sabie, de foamete și de ciumă în locul unde doriți să vă așezați.”