Isaia 26

26 ¹În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în țara lui Iuda: Avem o cetate tare; el pune mântuirea ca ziduri și întărituri. ²Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit— neamul care păzește credința. ³Tu îl păzești în pace desăvârșită pe cel al cărui cuget este ațintit asupra ta, pentru că se încrede în tine. ⁴Încredeți-vă în Tatăl nostru pe vecie, căci Tatăl nostru este Stânca cea veșnică. ^a a v4 Stânca este unul dintre cele mai vechi nume poetice ale Tatălui nostru din Scriptură. Tare, neclintit, credincios — el este temelia de nezdruncinat de sub fiecare viață care se încrede în el. ⁵Căci el i-a doborât pe locuitorii înălțimii, cetatea cea semeață. El o surpă, o surpă la pământ, o aruncă în țărână. ⁶Piciorul o calcă în picioare— picioarele celui sărac, pașii celui nevoiaș. ⁷Cărarea celui neprihănit este netedă; tu netezești calea celui neprihănit. ⁸Pe cărarea judecăților tale, Tatăl nostru, te așteptăm; numele tău și faima ta sunt dorința sufletului nostru. ⁹Noaptea sufletul meu tânjește după tine; înăuntrul meu, duhul meu te caută cu ardoare. Căci atunci când judecățile tale ajung pe pământ, cei ce trăiesc în lume învață ce este drept. ¹⁰Dacă i se arată bunăvoință celui rău, el nu învață neprihănirea; în țara dreptății el se poartă nelegiuit și nu vede măreția Tatălui nostru. ¹¹Tatăl nostru, mâna ta este ridicată, dar ei nu o văd. Să vadă râvna ta pentru poporul tău și să se rușineze. Focul păstrat pentru vrăjmașii tăi să-i mistuie. ¹²Tatăl nostru, tu vei statornici pacea pentru noi, căci tu ai împlinit într-adevăr toate lucrările noastre pentru noi. ¹³Tatăl nostru, alți stăpâni afară de tine au domnit peste noi, dar numai numele tău îl pomenim. ¹⁴Ei sunt morți, nu vor mai trăi; sunt umbre, nu se vor mai scula; căci tu ai adus nimicirea asupra lor și ai șters orice amintire a lor. ¹⁵Tu ai înmulțit neamul, Tatăl nostru, tu ai înmulțit neamul; tu ești proslăvit; ai lărgit toate hotarele țării. ¹⁶Tatăl nostru, în strâmtorare te-au căutat; au revărsat o rugăciune șoptită când certarea ta era asupra lor. ¹⁷Ca o femeie însărcinată care se zvârcolește și strigă în durerile nașterii când e gata să nască, așa eram și noi înaintea ta, Tatăl nostru. ¹⁸Am fost însărcinați, ne-am zvârcolit, dar am născut numai vânt. N-am adus nicio izbăvire pământului, și locuitorii lumii nu s-au născut. ¹⁹Morții tăi vor trăi; trupurile lor se vor scula. Treziți-vă și cântați de bucurie, voi care locuiți în țărână! Căci roua ta este roua luminii zorilor, și pământul va da naștere umbrelor. ²⁰Vino, poporul meu, intră în odăile tale și închide-ți ușile după tine; ascunde-te pentru puțină vreme, până va trece mânia.

²¹Căci iată, Tatăl nostru iese din locul său ca să pedepsească pe locuitorii pământului pentru păcatele lor, iar pământul va da pe față sângele vărsat pe el și nu-i va mai acoperi pe cei uciși în el.