Isaia 22

22 ¹O rostire despre Valea Viziunii. Ce ai acum, de v-ați suit cu toții pe acoperișuri, ^a a v1 Valea Viziunii: un nume poetic pentru Ierusalim, care evocă probabil văile adânci din jurul cetății. ²cetate plină de zarvă, cetate sălbatică și învolburată, cetate dedată petrecerii? Morții tăi nu au fost uciși de sabie, nici nu au murit în luptă. ³Toți conducătorii tăi au fugit împreună; au fost prinși fără ca arcul să fie încordat. Toți cei care au fost găsiți au fost luați captivi împreună, deși fugiseți departe. ⁴De aceea am zis: „Întoarceți-vă privirea de la mine; lăsați-mă să plâng cu amar. Nu încercați să mă mângâiați pentru prăpădul fiicei poporului meu.” ⁵Căci Tatăl oștirilor cerești are o zi de zarvă, de călcare în picioare și de învălmășeală în Valea Viziunii—ziduri surpate la pământ și un strigăt de ajutor care răsună până la munți. ⁶Elamul a luat tolba cu săgeți, cu care de luptă și călăreți, iar Kirul a dezgolit scuturile. ⁷Văile tale cele mai alese erau pline de care de luptă, iar călăreții și-au luat pozițiile la porți. ⁸Tatăl nostru a dat la o parte apărarea lui Iuda. Și în ziua aceea te-ai uitat la armele din Casa Pădurii, ^b b v8 Casa Pădurii: marele arsenal al lui Solomon din Ierusalim, numit astfel după mulțimea coloanelor sale de cedru. ⁹și ai văzut cât de multe spărturi erau în cetatea lui David. Ai strâns apa din iazul de jos, ¹⁰ai numărat casele Ierusalimului și ai dărâmat unele dintre ele ca să întărești zidul. ¹¹Ai făcut un rezervor între cele două ziduri pentru apa iazului vechi, dar nu te-ai uitat la Cel care l-a făcut, nici nu te-ai gândit la Tatăl nostru care l-a plănuit de mult. ¹²În ziua aceea, Tatăl oștirilor cerești a chemat la plânset și la jale, la capete rase și la haine de doliu. ¹³Dar, în loc de aceasta, era bucurie și petrecere, se tăiau vite și se junghiau oi, se mânca carne și se bea vin: „Să mâncăm și să bem, căci mâine murim!”

¹⁴Tatăl oștirilor cerești mi-a descoperit aceasta: „Cu siguranță, păcatul acesta nu vă va fi șters până ce veți muri”, zice Tatăl oștirilor cerești.

¹⁵Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Du-te la dregătorul acesta, la Șebna, care este mai-mare peste casă, și spune-i: ¹⁶Ce faci tu aici și cine ți-a dat dreptul să fii aici, de ți-ai săpat un mormânt aici—cioplindu-ți groapa sus, pe înălțimi, dăltuindu-ți un loc de odihnă în stâncă? ¹⁷Iată, Tatăl nostru este gata să te zvârle cu putere, omule puternic; te va înșfăca strâns. ¹⁸Te va face ghem și te va azvârli ca pe o minge într-o țară întinsă și deschisă. Acolo vei muri și acolo vor rămâne carele tale strălucite—rușine a casei stăpânului tău. ¹⁹Te voi scoate din slujba ta și vei fi dat jos din postul tău.

²⁰În ziua aceea îl voi chema pe slujitorul meu Eliachim, fiul lui Hilchia, ²¹Îl voi îmbrăca cu roba ta și îi voi încinge brâul tău și voi da autoritatea ta în mâna lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. ²²Voi pune cheia casei lui David pe umărul lui; ce va deschide el nimeni nu va închide și ce va închide el nimeni nu va deschide. ^c c v22 Isus aplică acest verset la Sine Însuși în Apocalipsa 3:7 — Eliachim îl prefigurează pe Fiul cel veșnic, care ține cheia lui David. ²³Îl voi înfige ca pe un țăruș într-un loc tare și el va deveni un scaun de cinste pentru casa tatălui său. ²⁴Vor atârna de el toată greutatea casei tatălui său—odraslele și mlădițele, fiecare vas mic, de la străchini până la toate ulcioarele. ²⁵În ziua aceea, zice Tatăl oștirilor cerești, țărușul înfipt în locul cel tare va ceda; va fi tăiat și va cădea, iar povara care atârna de el va fi retezată—căci Tatăl nostru a vorbit.