Tatăl nostru a vorbit
O predică profundă care Îl arată pe Hristos mai presus de îngeri, de Moise și de vechea preoție — Marele Preot care deschide calea spre Tatăl nostru.
1 1În vechime, în multe rânduri și în multe feluri, Tatăl nostru cel ceresc le-a vorbit strămoșilor noștri prin profeți. 2Dar în aceste zile de pe urmă ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care l-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut universul. 3Fiul este strălucirea slavei Tatălui nostru, chipul întocmai al ființei lui, care susține toate lucrurile prin cuvântul său cel puternic. După ce a curățit păcatele, s-a așezat la dreapta Măreției din înălțimi. 4El a ajuns cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moștenit este mai presus decât al lor.
5Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată Tatăl nostru: „Tu ești Fiul meu; astăzi am devenit Tatăl tău”? Sau, din nou: „Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi Fiul meu”? a a v5 Aici Tatăl nostru rostește cuvintele a două promisiuni din Vechiul Testament — Psalmul 2 și promisiunea făcută lui David — iar Noul Testament arată că ele își ating plinătatea în Isus, Fiul cel veșnic.
Mult mai presus de îngeri
6Și, din nou, când îl aduce în lume pe cel întâi-născut, zice: „Toți îngerii mei să i se închine.” 7Despre îngeri zice: „El îi face pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi flăcări de foc.”
8Dar despre Fiul zice: „Tronul tău, Dumnezeule, este în veci de veci, iar sceptrul neprihănirii este sceptrul Împărăției tale. b b v8 În acest citat din Vechiul Testament, Tatăl nostru i se adresează Fiului și îl numește Dumnezeu — cea mai limpede mărturisire din Biblie că Fiul împărtășește însăși identitatea divină a Tatălui. 9Ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea; de aceea Tatăl nostru, Tatăl tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus decât pe tovarășii tăi.”
10Și: „La început, Doamne, ai pus temeliile pământului, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. c c v10 Aici Tatăl i se adresează Fiului ca Domn, numindu-l Cel care a pus temelia pământului. Lucrarea creatoare a Fiului, amintită în versetul 2, este acum rostită de Tatăl însuși. 11Ele vor pieri, dar tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină. 12Le vei face sul ca pe o manta; ca o haină vor fi schimbate. Dar tu ești același, iar anii tăi nu se vor sfârși niciodată.”
13Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată Tatăl nostru: „Șezi la dreapta mea până voi face din vrăjmașii tăi așternut pentru picioarele tale”?
14Oare nu sunt toți îngerii duhuri slujitoare, trimise să slujească celor ce urmează să moștenească mântuirea?