Evrei 2

2 ¹De aceea trebuie să luăm și mai mult seama la cele ce le-am auzit, ca nu cumva să ne îndepărtăm. ²Căci dacă cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit neclintit și orice fărădelege și neascultare și-a primit dreapta răsplătire, ³cum vom scăpa noi dacă nesocotim o mântuire atât de mare? Ea a fost vestită mai întâi de Domnul și ne-a fost adeverită de cei ce L-au auzit, ⁴în timp ce Tatăl nostru mărturisea împreună cu ei prin semne, minuni, felurite fapte de putere și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia sa.

Lumea care va veni

⁵Căci nu îngerilor le-a supus Tatăl nostru lumea care va veni, despre care vorbim. ⁶Cineva a mărturisit undeva: „Ce este omul, ca să te gândești la el, sau fiul omului, ca să-l porți de grijă? ⁷L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii; l-ai încununat cu slavă și cinste, ⁸punând toate sub picioarele lui.” Dar, supunându-i toate, Tatăl nostru n-a lăsat nimic nesupus lui. Totuși, acum, încă nu vedem toate supuse lui Hristos.

⁹Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii, iar acum este încununat cu slavă și cinste pentru că a suferit moartea, ca, prin harul Tatălui nostru, să guste moartea pentru toți.

¹⁰Căci se cuvenea ca Tatăl nostru, pentru care și prin care sunt toate lucrurile, aducând mulți fii la slavă, să-L desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor. ¹¹Căci și Cel ce sfințește, și cei ce sunt sfințiți, toți vin dintr-un singur Tată. De aceea nu Îi este rușine să-i numească frați și surori, ^a a v11 Cei pe care Isus îi sfințește au parte de același Tată al Lui — ei sunt readuși în aceeași familie căreia El îi aparține din veșnicie. Nu Îi este rușine să-i numească frații și surorile Lui.

¹²zicând: „Voi vesti Numele tău fraților și surorilor mele; în mijlocul adunării te voi lăuda prin cântare.”

¹³Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în el.” Și iarăși: „Iată, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Tatăl nostru.” ^b b v13 Isus rostește aceste cuvinte din profeția lui Isaia, înfățișându-Se împreună cu copiii pe care Tatăl nostru i-a dat în grija Lui — o singură familie, un singur Tată.

¹⁴Așadar, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, a fost și El părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavol, ¹⁵și să-i izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau ținuți în robie toată viața lor. ¹⁶Căci, negreșit, nu pe îngeri îi ajută, ci pe urmașii lui Avraam. ¹⁷De aceea a trebuit să Se asemene în toate fraților și surorilor Săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în slujba Tatălui nostru, spre a face ispășire pentru păcatele poporului. ¹⁸Căci, prin faptul că a suferit El însuși când a fost ispitit, poate să-i ajute pe cei ce sunt ispitiți.