2 Corinteni 5

5 ¹Știm: dacă locuința noastră pământească, acest cort, este dărâmată, avem de la Tatăl nostru o clădire, o casă nefăcută de mână omenească, veșnică în ceruri. ²Căci în acest cort suspinăm, dorind fierbinte să fim îmbrăcați cu locuința noastră cerească, ³dacă, într-adevăr, odată ce ne vom fi îmbrăcat cu ea, nu vom fi găsiți goi. ⁴Cât timp suntem în acest cort, suspinăm apăsați, nu fiindcă vrem să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați pe deasupra, pentru ca viața să înghită ce este muritor. ⁵Iar Cel care ne-a pregătit tocmai pentru aceasta este Tatăl nostru, care ne-a dat Duhul Sfânt drept garanție.

⁶De aceea suntem întotdeauna plini de încredere, știind că, atâta vreme cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul, ⁷căci umblăm prin credință, nu prin vedere. ⁸Suntem deci plini de încredere și am dori mai degrabă să părăsim trupul și să fim acasă, la Domnul. ⁹De aceea ne și străduim, fie că suntem acasă, fie departe, să-I fim plăcuți. ¹⁰Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după cele făcute în trup, fie bune, fie rele.

Împăcați și trimiși ca ambasadori

¹¹Așadar, fiindcă știm ce este frica de Domnul, căutăm să-i convingem pe oameni; înaintea Tatălui nostru suntem descoperiți și nădăjduiesc că suntem descoperiți și în conștiința voastră. ¹²Nu ne lăudăm iarăși singuri înaintea voastră, ci vă dăm prilej să vă mândriți cu noi, ca să aveți ce le răspunde celor ce se laudă cu înfățișarea, nu cu inima. ¹³Căci, dacă ne-am ieșit din minți, este pentru Tatăl nostru; dacă suntem întregi la minte, este pentru voi. ¹⁴Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, fiindcă suntem încredințați că unul singur a murit pentru toți, deci toți au murit. ¹⁵Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

¹⁶De aceea, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni după criterii omenești. Chiar dacă L-am cunoscut astfel și pe Hristos, acum nu-L mai cunoaștem așa. ¹⁷Așadar, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă! Cele vechi au trecut; iată, cele noi au venit! ¹⁸Și toate acestea sunt de la Tatăl nostru, care ne-a împăcat cu sine prin Hristos și ne-a dat slujba împăcării: ^a a v18 Împăcarea începe chiar în inima Tatălui nostru — el este cel care întinde mâna spre noi ca să ne aducă acasă, iar Isus este calea prin care o face. ¹⁹Adică, Tatăl nostru era în Hristos, împăcând lumea cu sine, neținându-le în seamă păcatele și încredințându-ne nouă cuvântul împăcării.

²⁰Noi suntem deci ambasadori ai lui Hristos, ca și cum Tatăl nostru v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în locul lui Hristos: împăcați-vă cu Tatăl nostru. ²¹Căci pe Cel ce nu a cunoscut niciun păcat, el L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim, în El, neprihănirea Tatălui nostru.