2 Corinteni 4

4 ¹De aceea, fiindcă avem această slujbă prin îndurarea care ne-a fost arătată, nu ne pierdem curajul. ²Dimpotrivă, am lepădat lucrurile ascunse și rușinoase. Nu lucrăm cu viclenie și nu falsificăm cuvântul Tatălui nostru. Ci, vestind deschis adevărul, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea Tatălui nostru. ³Chiar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier. ⁴În ei, dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile celor necredincioși, ca să nu vadă lumina Evangheliei — slava lui Hristos, care este chipul Tatălui nostru. ^a a v4 Aici „dumnezeul veacului acestuia” este vrăjmașul care orbește oamenii, nu Tatăl nostru — cuvântul scris cu literă mică arată pe înșelătorul care fură lumina menită copiilor Săi. ⁵Noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Isus Hristos ca Domn — iar noi suntem robii voștri pentru Isus.

⁶Căci Tatăl nostru, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric”, a strălucit în inimile noastre, dând lumină — cunoașterea slavei Tatălui nostru pe fața lui Isus Hristos.

⁷Avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca puterea aceasta nespus de mare să fie a Tatălui nostru, nu de la noi. ⁸Suntem strâmtorați în toate, dar nu striviți; descumpăniți, dar nu deznădăjduiți; ⁹prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți. ¹⁰Purtăm întotdeauna în trup moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. ¹¹Căci noi, cei vii, suntem întotdeauna dați morții din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹²Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi, viața.

¹³Dar, fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, și noi credem, de aceea și vorbim, ¹⁴căci știm că Cel ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi înaintea Lui. ¹⁵Căci toate acestea sunt pentru voi, pentru ca harul, cuprinzând pe tot mai mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava Tatălui nostru.

¹⁶De aceea, nu ne pierdem curajul. Chiar dacă omul nostru de dinafară se trece, omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. ¹⁷Căci necazul nostru ușor și de o clipă ne aduce o greutate veșnică de slavă, mai presus de orice măsură, ¹⁸pentru că noi ne ațintim privirea nu la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veșnice.