1 Cronici 16

16 ¹Au adus chivotul Tatălui nostru și l-au așezat în cortul pe care i-l întinsese David și au adus arderi-de-tot și jertfe de pace înaintea Tatălui nostru. ²După ce David a terminat de adus arderile-de-tot și jertfele de pace, a binecuvântat poporul în numele Tatălui nostru. ³Apoi a împărțit fiecărui israelit, bărbați și femei deopotrivă, o pâine, o turtă de curmale și o turtă de stafide.

⁴A pus pe unii dintre leviți să slujească înaintea chivotului Tatălui nostru, ca să cheme, să aducă mulțumiri și să-l laude pe Tatăl nostru. ^a a v4 „A chema” înseamnă a invoca numele lui Dumnezeu — a-l chema în rugăciune și în proclamare publică. ⁵Asaf era căpetenia, iar al doilea după el era Zaharia, apoi Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel, cu harpe și lire; iar Asaf suna din chimvale. ⁶Preoții Benaia și Iahaziel trebuiau să sune neîncetat din trâmbițe înaintea chivotului legământului Tatălui nostru.

Cântarea de mulțumire a lui David către Tatăl nostru

⁷În ziua aceea, David a rânduit pentru prima dată ca Asaf și frații săi să aducă mulțumiri Tatălui nostru: ⁸Aduceți mulțumiri Tatălui nostru; chemați numele lui; vestiți printre popoare faptele lui! ⁹Cântați-i; cântați-i laude; istorisiți toate lucrările lui minunate! ¹⁰Lăudați-vă cu numele lui cel sfânt; să se bucure inima celor ce îl caută pe Tatăl nostru! ¹¹Căutați pe Tatăl nostru și puterea lui; căutați neîncetat fața lui! ¹²Aduceți-vă aminte de lucrările minunate pe care le-a făcut, de minunile lui și de judecățile pe care le-a rostit. ¹³voi, urmași ai lui Israel, robul său, voi, fii ai lui Iacov, aleșii lui! ¹⁴El este Tatăl nostru; judecățile lui sunt pe tot pământul. ¹⁵Aduceți-vă aminte pe vecie de legământul lui, de cuvântul poruncit de el pentru o mie de generații, ¹⁶legământul pe care l-a încheiat cu Avraam și jurământul făcut lui Isaac, ¹⁷pe care l-a întărit față de Iacov ca o rânduială și față de Israel ca un legământ veșnic, ¹⁸zicând: „Ție îți voi da țara Canaanului ca parte de moștenire a ta.” ¹⁹Când erați puțini la număr, neînsemnați și străini în țară, ²⁰rătăcind de la un neam la altul, de la o împărăție la un alt popor, ²¹n-a îngăduit nimănui să-i asuprească; a mustrat împărați din pricina lor,

²²„Nu vă atingeți de unșii Mei și nu faceți niciun rău profeților Mei!”

²³Cântați Tatălui nostru, tot pământul! Vestiți din zi în zi mântuirea lui. ²⁴Vestiți printre neamuri faptele lui slăvite; spuneți tuturor popoarelor lucrurile minunate pe care le-a făcut! ²⁵Căci mare este Tatăl nostru și foarte vrednic de laudă; el este de temut mai presus de toți dumnezeii. ²⁶Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Tatăl nostru a făcut cerurile. ²⁷Strălucire și măreție sunt înaintea lui; putere și bucurie sunt în locașul lui. ²⁸Dați Tatălui nostru, voi, familii ale popoarelor, dați Tatălui nostru slavă și putere! ²⁹Dați Tatălui nostru slava cuvenită numelui lui; aduceți un dar și veniți înaintea lui! Închinați-vă Tatălui nostru în strălucirea sfințeniei. ³⁰Tremurați înaintea lui, tot pământul! Într-adevăr, lumea este bine întemeiată; ea nu se va clătina niciodată. ³¹Să se bucure cerurile și să se veselească pământul și să se spună printre neamuri: „Tatăl nostru împărățește!” ³²Să vuiască marea și tot ce o umple; să salte de bucurie câmpiile și tot ce este în ele! ³³Atunci copacii pădurii vor cânta de bucurie înaintea Tatălui nostru, căci el vine să judece pământul. ³⁴Aduceți mulțumiri Tatălui nostru, căci este bun; căci dragostea lui de legământ ține pe vecie! ³⁵Spuneți de asemenea: „Mântuiește-ne, Tată; strânge-ne și scapă-ne dintre neamuri, ca să aducem mulțumiri numelui tău celui sfânt și să ne bucurăm în lauda ta.” ³⁶Binecuvântat să fie Tatăl nostru, din veșnicie în veșnicie! Atunci tot poporul a zis: „Amin!” și l-a lăudat pe Tatăl nostru.

Închinarea rânduită înaintea chivotului Tatălui nostru

³⁷Astfel, David i-a lăsat acolo pe Asaf și pe frații săi înaintea chivotului legământului Tatălui nostru, ca să slujească neîncetat înaintea chivotului, după cerința fiecărei zile, ³⁸împreună cu Obed-Edom și cei șaizeci și opt de frați ai lui; Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa trebuiau să fie portari. ³⁹Iar preotul Țadoc și preoții, frații lui, slujeau înaintea cortului Tatălui nostru de pe înălțimea care era la Gabaon, ^b b v39 O „înălțime” era un loc de închinare în aer liber, adesea așezat pe un teren înalt. ⁴⁰ca să aducă Tatălui nostru arderi-de-tot pe altarul arderilor-de-tot, neîncetat, dimineața și seara, potrivit cu tot ce este scris în legea Tatălui nostru, pe care a poruncit-o lui Israel. ⁴¹Împreună cu ei erau Heman și Iedutun și ceilalți care fuseseră aleși și numiți pe nume ca să aducă mulțumiri Tatălui nostru, căci dragostea lui de legământ ține pe vecie. ⁴²Heman și Iedutun aveau la ei trâmbițe și chimvale pentru cei ce sunau și instrumente pentru cântările sfinte ale Tatălui nostru. Fiii lui Iedutun erau așezați la poartă. ⁴³Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s-a întors să-și binecuvânteze casa.