Îmi întind mâinile spre tine
Un psalm al lui David.
Urmărit și zdrobit la pământ, cere să nu fie adus la judecată, fiindcă nimeni dintre cei vii nu este drept înaintea Tatălui său. Își amintește lucrările de demult ca să poată îndura prezentul și cere două lucruri: un cuvânt dimineața și un teren neted.
143 1Tatăl meu, ascultă rugăciunea mea; ia aminte la cererile mele de îndurare; răspunde-mi în credincioșia ta, în neprihănirea ta. 2Nu intra la judecată cu robul tău, căci niciun om viu nu este neprihănit înaintea ta. a a v2 Pavel s-a sprijinit pe acest verset ca să învețe că nimeni nu este îndreptățit înaintea Tatălui nostru prin faptele sale — ci numai prin încrederea în Isus. 3Căci vrăjmașul mi-a urmărit sufletul; mi-a zdrobit viața la pământ; m-a făcut să locuiesc în întuneric ca cei morți de mult. 4Îmi leșină duhul în mine; înăuntrul meu mi se înspăimântă inima. 5Îmi aduc aminte de zilele de altădată; cuget la tot ce ai făcut; mă gândesc la lucrarea mâinilor tale. 6Îmi întind mâinile spre tine; sufletul meu însetează după tine ca un pământ uscat.
7Răspunde-mi degrabă, Tatăl meu; mi se topește duhul. Nu-ți ascunde fața de mine, ca să nu ajung ca cei ce se coboară în groapă. 8Fă-mă să aud dimineața despre dragostea ta statornică, căci în tine mă încred. Arată-mi calea pe care trebuie să merg, căci spre tine îmi înalț sufletul. 9Scapă-mă de vrăjmașii mei, Tatăl meu; la tine caut adăpost. 10Învață-mă să fac voia ta, căci tu ești Tatăl meu; Duhul tău cel bun să mă călăuzească pe un pământ neted. 11Din pricina Numelui tău, Tatăl meu, ține-mă în viață; în neprihănirea ta scoate-mi sufletul din necaz. 12Și, în dragostea ta statornică, îi vei nimici pe vrăjmașii mei și vei pierde pe toți potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul tău.