Psalmii 102

102 ¹Ascultă-mi rugăciunea, Tată; să ajungă până la tine strigătul meu după ajutor. ²Nu-ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă-ți urechea spre mine; în ziua când strig, răspunde-mi degrabă.

³Căci zilele mele se risipesc ca fumul, iar oasele mele ard ca un cuptor. ⁴Inima mea este lovită și uscată ca iarba; am uitat chiar să-mi mănânc pâinea. ⁵Din pricina gemetelor mele, am ajuns numai piele și os. ⁶Sunt ca o bufniță a pustiei, ca o cucuvea printre ruine. ^a a v6 Bufnița pustiei și cucuveaua dintre ruine erau păsări ale locurilor părăsite și pustii — imagini vii ale singurătății și ale părăsirii depline. ⁷Stau treaz; am ajuns ca o vrabie singuratică pe acoperiș. ⁸Toată ziua mă batjocoresc vrăjmașii mei; cei ce se înfurie împotriva mea folosesc numele meu ca blestem. ⁹Căci mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi, ¹⁰din pricina mâniei tale și a urgiei tale; căci m-ai ridicat și m-ai aruncat departe. ¹¹Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește, și mă usuc ca iarba.

¹²Dar tu, Tată, stai pe tron în veci; faima ta dăinuie din neam în neam. ¹³Te vei ridica și te vei îndura de Sion, căci este vremea să-i arăți bunăvoință; a venit vremea hotărâtă. ¹⁴Căci robii tăi își găsesc plăcerea în pietrele lui și le este milă de țărâna lui. ¹⁵Neamurile se vor teme de Numele Tatălui nostru, și toți împărații pământului se vor teme de slava ta. ¹⁶Căci Tatăl nostru va zidi Sionul; el se va arăta în slava lui. ¹⁷El va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui cererea lor.

¹⁸Să se scrie aceasta pentru neamul care va veni, ca un popor care încă nu este creat să-l laude pe Tatăl nostru: ¹⁹că el a privit în jos din înălțimea lui cea sfântă; din ceruri Tatăl nostru a privit spre pământ, ²⁰ca să audă gemetele prinsului, ca să-i elibereze pe cei osândiți la moarte, ²¹ca să fie vestit Numele Tatălui nostru în Sion și lauda lui în Ierusalim, ²²când popoarele și împărățiile se vor strânge laolaltă ca să se închine Tatălui nostru.

²³El mi-a frânt puterea pe drum; mi-a scurtat zilele. ²⁴De aceea am zis: „Tată, nu mă lua la mijlocul vieții mele — tu, ai cărui ani țin din neam în neam. ²⁵Din vechime ai pus temeliile pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. ^b b v25 Evrei 1:10-12 aplică aceste cuvinte lui Isus — Domnul nostru Isus, Fiul cel veșnic prin care Tatăl nostru a făcut toate lucrurile. ²⁶Ele vor pieri, dar tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt, și ele vor trece. ²⁷Dar tu rămâi același, și anii tăi nu se vor sfârși niciodată. ²⁸Copiii robilor tăi vor locui în pace, și urmașii lor vor sta neclintiți înaintea ta.”