Numeri 10

10 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

²„Fă-ți două trâmbițe de argint, lucrate din argint bătut; folosește-le ca să chemi adunarea și ca să pui taberele în mișcare. ³Când vor suna amândouă, toată adunarea să se strângă la tine, la intrarea cortului întâlnirii. ⁴Dar dacă se va suna numai din una, căpeteniile—capii familiilor lui Israel—să se strângă la tine. ⁵Când veți suna un semnal, taberele așezate la răsărit să pornească. ⁶Să sunați un al doilea semnal: taberele așezate la miazăzi să pornească. Să se sune un semnal la pornirea lor. ⁷Dar când veți aduna adunarea laolaltă, să sunați prelung, nu o alarmă. ⁸Fiii lui Aaron, preoții, să sune din trâmbițe—aceasta este o lege veșnică pentru voi, din neam în neam. ⁹Când veți merge la război în țara voastră împotriva vrăjmașului care vă asuprește, să sunați alarma din trâmbițe—și veți fi pomeniți înaintea mea și izbăviți de vrăjmașii voștri. ¹⁰De asemenea, în ziua bucuriei voastre, la sărbătorile voastre rânduite și la lunile noi, să sunați din trâmbițe peste arderile voastre de tot și peste jertfele voastre de pace—ele vor fi o aducere aminte pentru voi înaintea Tatălui nostru. Eu sunt Tatăl vostru.”

Începe călătoria de la Sinai

¹¹În anul al doilea, în luna a doua, în ziua a douăzecea, norul s-a ridicat de deasupra cortului mărturiei. ¹²Israeliții au pornit din pustiul Sinai, etapă cu etapă; iar norul s-a oprit în pustiul Paran. ¹³Aceasta a fost cea dintâi pornire a lor, la porunca Tatălui nostru, dată prin Moise.

¹⁴Steagul taberei lui Iuda a pornit cel dintâi, după oștirile lor, iar peste oștirea sa era Nahșon, fiul lui Aminadab. ¹⁵Peste oștirea seminției lui Isahar era Netaneel, fiul lui Țuar, ¹⁶iar peste oștirea seminției lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷Cortul a fost desfăcut, iar fiii lui Gherșon și fiii lui Merari au pornit, ducându-l. ¹⁸Steagul taberei lui Ruben a pornit după oștirile lor, iar peste oștirea sa era Elițur, fiul lui Ședeur. ¹⁹Peste oștirea seminției lui Simeon era Șelumiel, fiul lui Țurișadai, ²⁰iar peste oștirea seminției lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. ²¹Chehatiții au pornit ducând lucrurile sfinte, iar cortul era ridicat înainte de sosirea lor.

²²Steagul taberei lui Efraim a pornit după oștirile lor, iar peste oștirea sa era Elișama, fiul lui Amihud. ²³Peste oștirea seminției lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahțur, ²⁴iar peste oștirea seminției lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghedeoni.

²⁵Steagul taberei lui Dan a pornit, alcătuind ariergarda tuturor taberelor, după oștirile lor, iar peste oștirea sa era Ahiezer, fiul lui Amișadai. ²⁶Peste oștirea seminției lui Așer era Paghiel, fiul lui Ocran, ²⁷iar peste oștirea seminției lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸Aceasta a fost ordinea de pornire a israeliților, după oștirile lor, când au plecat la drum.

²⁹Moise i-a zis lui Hobab, fiul madianitului Reuel, socrul său: „Noi călătorim spre locul despre care Tatăl nostru a zis: «Vi-l voi da vouă.» Vino cu noi și îți vom face bine, căci Tatăl nostru a făgăduit bunătăți lui Israel.”

³⁰Dar Hobab i-a zis: „Nu voi merge, ci mă întorc în țara mea și la poporul meu.”

³¹Moise a zis: „Te rog, nu ne părăsi, fiindcă tu știi unde trebuie să ne așezăm tabăra în pustiu și vei fi ochii noștri. ³²Dacă vii cu noi, orice bine ne va face Tatăl nostru, ți-l vom face și ție.”

³³Au pornit de la muntele Tatălui nostru și au mers cale de trei zile, iar chivotul legământului Tatălui nostru a mers înaintea lor în acele trei zile de drum, căutând un loc de odihnă pentru ei. ^a a v33 Chiar și pe drum, Tatăl nostru a mers înaintea copiilor săi ca să le găsească locul de odihnă—Păstorul care merge în frunte și care nu-și trimite niciodată poporul acolo unde el n-a mers deja. ³⁴Norul Tatălui nostru era deasupra lor ziua, când porneau din tabără. ³⁵Ori de câte ori pornea chivotul, Moise zicea: „Ridică-te, Tată! Să se risipească vrăjmașii tăi și să fugă dinaintea ta cei ce te urăsc.” ³⁶Iar ori de câte ori se oprea, el zicea: „Întoarce-te, Tată, la nenumăratele mii ale lui Israel.”