Numeri 9

9 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ce au ieșit din Egipt:

²„Copiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă pentru el. ³În ziua a paisprezecea a acestei luni, în amurg, să-l țineți la vremea lui rânduită, după toate legile și toate rânduielile lui.”

⁴Moise le-a spus deci copiilor lui Israel să țină Paștele. ⁵În pustiul Sinai au ținut Paștele în ziua a paisprezecea a lunii întâi, în amurg, cum îi poruncise Tatăl nostru lui Moise; așa au făcut copiii lui Israel. ⁶Erau niște oameni care se pângăriseră atingând un mort și nu puteau ține Paștele în ziua aceea; de aceea au venit înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea. ⁷Oamenii aceia i-au zis: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim opriți să aducem darul Tatălui nostru la vremea hotărâtă, în mijlocul copiilor lui Israel?”

⁸Moise le-a zis: „Așteptați aici, ca să aud ce va porunci Tatăl nostru cu privire la aceasta.”

⁹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

¹⁰„Spune copiilor lui Israel: Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este plecat într-o călătorie îndepărtată, totuși să țină Paștele în cinstea Tatălui nostru. ¹¹Să-l țină în luna a doua, în ziua a paisprezecea, în amurg; să-l mănânce cu azime și cu ierburi amare. ¹²Să nu lase nimic din el până dimineața, să nu-i zdrobească niciun os și să-l țină după toate legile Paștelui. ¹³Dar dacă cineva este curat și nu este în călătorie și totuși nu ține Paștele, acela să fie nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Tatălui nostru la vremea rânduită; omul acela își va purta păcatul. ^a a v13 A fi „nimicit din poporul său” însemna excluderea oficială din comunitatea legământului lui Israel.

¹⁴„Dacă un străin care locuiește printre voi vrea să țină Paștele în cinstea Tatălui nostru, să urmeze legea și rânduiala Paștelui. O singură lege va fi atât pentru străin, cât și pentru băștinașul țării.”

Norul călăuzește calea

¹⁵Când a fost ridicat cortul – cortul mărturiei –, norul l-a acoperit; de seara până dimineața avea deasupra cortului înfățișarea unui foc. ¹⁶Așa era necurmat: ziua norul îl acoperea, iar noaptea avea înfățișarea unui foc. ¹⁷Ori de câte ori se ridica norul de deasupra cortului, copiii lui Israel porneau la drum; și unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra copiii lui Israel. ¹⁸La porunca Tatălui nostru porneau copiii lui Israel la drum și la porunca Tatălui nostru își așezau tabăra. Cât timp rămânea norul deasupra cortului, rămâneau și ei în tabără. ¹⁹Când norul rămânea mai multe zile deasupra cortului, copiii lui Israel păzeau porunca Tatălui nostru și nu porneau la drum. ²⁰Uneori norul rămânea numai câteva zile deasupra cortului: la porunca Tatălui nostru își așezau tabăra și la porunca Tatălui nostru porneau la drum. ²¹Uneori norul rămânea numai de seara până dimineața, iar când se ridica dimineața, porneau la drum. Fie ziua, fie noaptea, când se ridica norul, porneau la drum. ²²Fie că erau două zile, fie o lună, fie mai mult, cât rămânea norul deasupra cortului, copiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau la drum; dar când se ridica, porneau la drum. ²³La porunca Tatălui nostru își așezau tabăra și la porunca lui porneau la drum. Păzeau porunca Tatălui nostru, după cuvântul Tatălui nostru dat prin Moise.