Geneza 15

15 ¹După aceste lucruri, cuvântul Tatălui nostru a venit la Avram într-o vedenie: „Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău, răsplata ta nespus de mare.”

²Dar Avram a zis: „Stăpâne, Tatăl meu, ce îmi vei da, de vreme ce sunt fără copii, iar moștenitorul meu este Eliezer din Damasc?” ³Avram a zis: „Nu mi-ai dat niciun urmaș; un rob născut în casa mea va moșteni de la mine.”

⁴Cuvântul Tatălui nostru a venit la el: „Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci un fiu ieșit din trupul tău va fi moștenitorul tău.” ⁵L-a scos afară și a zis: „Privește spre cer și numără stelele, dacă poți.” Apoi a zis: „Așa vor fi urmașii tăi.”

⁶Avram L-a crezut pe Tatăl nostru, iar Tatăl nostru i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

⁷I-a zis: „Eu sunt Tatăl tău, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ți dau în stăpânire țara aceasta.”

⁸Dar Avram a zis: „Stăpâne, Tatăl meu, cum voi ști că o voi stăpâni?”

⁹I-a zis: „Adu-mi o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.”

¹⁰Avram i-a adus toate acestea, le-a tăiat în două și a așezat fiecare jumătate față în față cu cealaltă; dar păsările nu le-a tăiat. ^a a v10 Într-un vechi obicei de pecetluire a unui legământ, părțile tăiau animalele în două și treceau printre jumătăți, punându-și viața zălog ca să-și țină cuvântul. ¹¹Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. ¹²La asfințitul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram și o groază mare și întuneric au căzut peste el.

¹³Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Avram: „Să știi bine: urmașii tăi vor locui ca străini într-o țară care nu este a lor, robiți și asupriți timp de patru sute de ani. ¹⁴Dar voi judeca și neamul căruia îi vor sluji, iar după aceea vor ieși cu mare bogăție. ¹⁵Iar tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat după bătrânețe fericită. ¹⁶În al patrulea neam se vor întoarce aici, căci nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.”

¹⁷După asfințitul soarelui, pe întuneric, s-au ivit un cuptor fumegând și o făclie arzândă și au trecut printre bucăți. ^b b v17 În ceremoniile de legământ din vechime, ambele părți treceau printre bucățile despicate ale animalelor — un jurământ care însemna: „Să fiu despicat ca acestea dacă îmi calc făgăduința.” Aici Tatăl nostru trece singur ca o lumină arzândă, luând asupra sa toată greutatea legământului.

¹⁸În ziua aceea, Tatăl nostru a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Urmașilor tăi le dau țara aceasta, de la râul Egiptului până la Râul cel mare, râul Eufrat, ¹⁹țara cheniților, a cheniziților, a cadmoniților, ²⁰a hetiților, a fereziților, a refaimiților, ²¹a amoriților, a canaaniților, a ghirgasiților și a iebusiților.”