Ezechiel 11

11 ¹Duhul m-a ridicat și m-a dus la poarta de răsărit a casei Tatălui nostru, care este îndreptată spre răsărit. La intrare se aflau douăzeci și cinci de bărbați, iar printre ei i-am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

²El mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt bărbații care plănuiesc răul și dau sfaturi rele în cetatea aceasta, ³care zic: «Nu este oare aproape vremea să zidim case? Aceasta este oala, iar noi suntem carnea.» ⁴De aceea, prorocește împotriva lor; prorocește, fiul omului!”

⁵Apoi Duhul Tatălui nostru a căzut peste mine și mi-a zis să spun: „Așa vorbește Tatăl nostru: Așa vorbiți voi, casă a lui Israel; dar Eu știu ce vi se ridică în minte.” ⁶Ați ucis pe mulți în cetatea aceasta și ați umplut străzile ei cu morți.

⁷De aceea, așa vorbește Stăpânul Tată: cei pe care i-ați ucis și i-ați așezat în mijlocul cetății sunt carnea, iar cetatea este oala; dar voi veți fi scoși afară din ea. ⁸V-ați temut de sabie, și sabia o voi aduce peste voi, zice Stăpânul Tată. ⁹Vă voi scoate afară din cetate, vă voi da pe mâna străinilor și voi aduce la îndeplinire judecățile împotriva voastră. ¹⁰Veți cădea uciși de sabie. Vă voi judeca la hotarul lui Israel și veți ști că Eu sunt Tatăl vostru. ¹¹Cetatea aceasta nu va fi o oală pentru voi, nici voi nu veți fi carnea din ea. Vă voi judeca la hotarul lui Israel, ¹²și veți ști că Eu sunt Tatăl vostru — voi, care nu ați urmat orânduirile Mele, nici nu ați păzit legile Mele, ci ați trăit după rânduielile neamurilor din jurul vostru.

Tatăl făgăduiește o inimă nouă

¹³Pe când proroceam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci am căzut cu fața la pământ și am strigat cu glas tare: „Ah, Stăpâne Tată! Vei nimici Tu cu desăvârșire rămășița lui Israel?”

¹⁴Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁵Fiul omului, frații tăi — frații tăi, rudele tale de sânge, toată casa lui Israel, toți — sunt cei despre care locuitorii Ierusalimului au zis: „Depărtați-vă de Dumnezeu; nouă ne-a fost dată țara aceasta în stăpânire.”

¹⁶De aceea, spune: „Așa vorbește Stăpânul Tată: Deși i-am dus departe printre neamuri și i-am risipit prin țări, totuși le-am fost un locaș sfânt pentru puțină vreme în țările în care au ajuns.”

¹⁷De aceea, spune: „Așa vorbește Stăpânul Tată: Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna din țările în care ați fost risipiți și vă voi da țara lui Israel.”

¹⁸Când vor veni acolo, vor scoate din ea toți idolii ei scârboși și toate urâciunile ei. ¹⁹Le voi da o singură inimă și voi pune în ei un duh nou. Voi lua inima de piatră din trupul lor și le voi da o inimă de carne, ²⁰ca să urmeze orânduirile Mele și să păzească legile Mele și să le împlinească. Atunci ei vor fi copiii Mei, iar Eu voi fi Tatăl lor. ²¹Dar celor a căror inimă se ia după urâciunile și faptele lor scârboase — le voi face să cadă purtarea lor asupra capului lor, zice Stăpânul Tată.

²²Apoi heruvimii și-au ridicat aripile, și roțile erau lângă ei, iar slava Tatălui lui Israel era deasupra lor. ²³Slava Tatălui nostru s-a ridicat din mijlocul cetății și s-a oprit pe muntele de la răsărit de cetate. ²⁴Duhul m-a ridicat și m-a dus, într-o vedenie, prin Duhul Tatălui nostru, la cei strămutați în Babilonia. Apoi vedenia pe care o văzusem s-a înălțat de la mine. ²⁵Și am spus celor strămutați toate lucrurile pe care mi le arătase Tatăl nostru.