Ezechiel 12

12 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²„Fiul omului, locuiești în mijlocul unei case răzvrătite — au ochi să vadă, dar nu văd, au urechi să audă, dar nu aud, căci sunt o casă răzvrătită.

³Așadar tu, fiul omului, pregătește-ți traista pentru exil și pleacă în exil ziua, sub ochii lor. Pleacă în exil din locul tău în altul, sub ochii lor. Poate că vor vedea, deși sunt o casă răzvrătită.

⁴Scoate-ți bagajul ziua, sub ochii lor, ca un bagaj de exil; iar tu ieși seara, sub ochii lor, ca cei ce pleacă în exil.

⁵Sub ochii lor sapă prin zid și scoate-ți bagajul pe acolo.

⁶Înaintea ochilor lor ridică-l pe umăr și scoate-l pe întuneric. Acoperă-ți fața, ca să nu vezi țara, căci te-am făcut un semn pentru casa lui Israel.”

⁷Și am făcut cum mi s-a poruncit. Ziua mi-am scos bagajul, bagaj pentru exil, iar seara am săpat prin zid cu mâna. Pe întuneric l-am dus pe umăr, în văzul tuturor.

⁸Dimineața, cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

⁹„Fiul omului, nu te-a întrebat casa lui Israel, acea casă răzvrătită: «Ce faci?» ¹⁰Spune-le: «Așa vorbește Tatăl Suveran: Această rostire îl privește pe prințul din Ierusalim și toată casa lui Israel care este în el.»

¹¹Spune: «Eu sunt semnul vostru. Cum am făcut eu, așa li se va face și lor; vor pleca în exil, în robie.» ¹²Prințul din mijlocul lor își va ridica bagajul pe umăr pe întuneric și va ieși. Vor săpa prin zid ca să-l scoată pe acolo. Își va acoperi fața, ca să nu vadă țara cu ochii. ¹³Îmi voi întinde plasa peste el; va fi prins în lațul meu. Îl voi duce la Babilon, în țara babilonienilor, dar el n-o va vedea — și acolo va muri. ^a a v13 Prințul este Zedechia, ultimul rege al lui Iuda. A fost prins în timp ce fugea din Ierusalim și a fost orbit înainte de a fi dus la Babilon — astfel a ajuns în cetate, dar nu a văzut-o niciodată, întocmai cum se prevestise. ¹⁴Îi voi risipi în toate vânturile pe toți cei din jurul lui — pe ajutoarele lui și toate oștile lui — și voi scoate sabia după ei.

¹⁵Vor ști că Eu sunt Tatăl lor, când îi voi risipi printre neamuri și îi voi împrăștia prin țări.

¹⁶Dar voi cruța câțiva de sabie, de foamete și de ciumă, ca să povestească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl lor.”

¹⁷Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁸„Fiul omului, mănâncă-ți pâinea tremurând și bea-ți apa cu fior și neliniște.

¹⁹Spune poporului țării: Așa vorbește Tatăl Suveran despre cei ce locuiesc în Ierusalim, în țara lui Israel: Își vor mânca pâinea în neliniște și își vor bea apa cu groază, pentru că țara lor va fi despuiată de tot belșugul ei, din pricina silniciei tuturor celor ce locuiesc în ea.

²⁰Cetățile locuite vor fi dărâmate, iar țara va rămâne pustie. Atunci veți ști că Eu sunt Tatăl vostru.”

Tatăl pune capăt proverbului deșert

²¹Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²²„Fiul omului, ce este proverbul acesta din Israel: «Zilele trec, și orice vedenie piere»?

²³De aceea spune-le: «Așa vorbește Tatăl Suveran: Voi pune capăt proverbului acestuia; nu-l vor mai rosti în Israel.» Ci spune-le: «Zilele sunt aproape, și împlinirea oricărei vedenii. ²⁴Căci nicio vedenie mincinoasă și nicio ghicire lingușitoare nu va mai rămâne în casa lui Israel.

²⁵Căci Eu sunt Tatăl vostru; voi rosti cuvântul pe care îl rostesc, și se va împlini. Nu va mai fi amânat — căci în zilele voastre, casă răzvrătită, voi rosti un cuvânt și îl voi împlini, zice Tatăl Suveran.»”

²⁶Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²⁷„Fiul omului, casa lui Israel zice: «Vedenia pe care o vede el este pentru mulți ani de acum înainte; el prorocește despre vremuri îndepărtate.»

²⁸De aceea spune-le: Așa vorbește Tatăl Suveran: Niciunul dintre cuvintele mele nu va mai fi amânat. Ce rostesc se va împlini, zice Tatăl Suveran.”