Exodul 7

7 ¹Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Iată, te-am făcut ca un dumnezeu pentru faraon, iar Aaron, fratele tău, va fi profetul tău. ²Tu vei spune tot ce îți poruncesc, iar Aaron, fratele tău, îi va spune lui faraon să-i lase pe israeliți să iasă din țara lui. ³Dar Eu voi împietri inima lui faraon și voi înmulți semnele și minunile Mele în țara Egiptului. ⁴Faraon nu vă va asculta, așa că Îmi voi îndrepta mâna împotriva Egiptului și voi scoate oștirile Mele — poporul Meu, urmașii lui Israel — din țara Egiptului prin judecăți mari. ⁵Egiptenii vor ști că Eu sunt Tatăl, când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și voi scoate poporul lui Israel din mijlocul lor.”

⁶Moise și Aaron au făcut așa; au făcut întocmai cum le poruncise Tatăl nostru. ⁷Moise avea optzeci de ani, iar Aaron optzeci și trei de ani când au vorbit cu faraon.

⁸Apoi Tatăl nostru le-a zis lui Moise și lui Aaron:

⁹când faraon vă va spune: „Dovediți-vă printr-o minune”, să-i spui lui Aaron: „Ia-ți toiagul, aruncă-l înaintea lui faraon, iar el se va preface într-un șarpe”.

¹⁰Moise și Aaron s-au dus la faraon și au făcut cum poruncise Tatăl nostru. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui faraon și a slujitorilor lui, iar el s-a prefăcut într-un șarpe. ¹¹Atunci faraon a chemat și el pe înțelepți și pe vrăjitori, iar magicienii Egiptului au făcut la fel cu meșteșugurile lor tainice. ¹²Fiecare și-a aruncat toiagul, iar ele s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron le-a înghițit toiegele. ¹³Inima lui faraon s-a împietrit; el nu a vrut să-i asculte, așa cum zisese Tatăl nostru.

Nilul se preface în sânge

¹⁴Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Inima lui faraon este neînduplecată; el refuză să lase poporul să plece. ¹⁵Du-te la faraon dimineață, când iese la apă. Stai pe malul Nilului ca să-l întâmpini și ia în mână toiagul care s-a prefăcut în șarpe. ¹⁶Spune-i: «Tatăl nostru al evreilor m-a trimis la tine, zicând: „Lasă poporul Meu să plece ca să-Mi slujească în pustiu.” Dar până acum n-ai ascultat. ¹⁷Așa vorbește Tatăl nostru: „Prin aceasta vei ști că Eu sunt Tatăl: iată, cu toiagul din mâna Mea voi lovi apa Nilului, iar ea se va preface în sânge. ¹⁸Peștii din Nil vor muri, Nilul se va împuți, iar egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.”»” ¹⁹Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna peste apele Egiptului — peste râurile, canalele, iazurile și toate bazinele lor — și ele se vor preface în sânge. Sângele va umple tot Egiptul, chiar și în vasele de lemn și de piatră.»”

²⁰Moise și Aaron au făcut cum poruncise Tatăl nostru: înaintea lui faraon și a slujitorilor lui, Aaron a ridicat toiagul și a lovit apa Nilului, iar toată apa lui s-a prefăcut în sânge. ²¹Peștii din Nil au murit, Nilul s-a împuțit, iar egiptenii nu au mai putut să bea apă din Nil. Era sânge în toată țara Egiptului. ²²Dar magicienii Egiptului au făcut la fel cu meșteșugurile lor tainice. Așa că inima lui faraon a rămas împietrită; el nu a vrut să-i asculte, așa cum zisese Tatăl nostru. ²³Faraon s-a întors și a intrat în casa lui și nici măcar de aceasta nu a luat aminte. ²⁴Toți egiptenii au săpat pe lângă Nil după apă de băut, fiindcă nu puteau să bea apă din Nil. ²⁵Au trecut șapte zile întregi după ce Tatăl nostru lovise Nilul.