Adăpostul meu
Pentru dirijorul corului. Al lui David.
Prietenii îl sfătuiesc pe David să fugă în munți ca o pasăre, căci săgețile sunt deja pe coardă și temeliile se prăbușesc. El refuză sfatul. Tatăl său veghează de pe tronul Său, îi încearcă pe toți, iar cei fără prihană Îi vor vedea fața.
11 1La Tatăl meu m-am adăpostit. Cum puteți spune sufletului meu: „Fugi în muntele tău ca o pasăre”? 2Căci iată, cei răi își încordează arcul; își pun săgeata pe coardă, ca să tragă din umbră în cei cu inima curată. 3Când temeliile sunt surpate, ce poate face cel neprihănit? 4Tatăl nostru este în templul său cel sfânt; tronul Tatălui nostru este în ceruri. Ochii lui privesc; privirea lui îi cercetează pe fiii oamenilor. 5Tatăl nostru îl cercetează pe cel neprihănit, dar sufletul lui îl urăște pe cel rău și pe cel ce iubește violența. 6Peste cei răi va ploua curse — foc și pucioasă și un vânt arzător va fi partea paharului lor. 7Căci Tatăl nostru este drept; iubește faptele drepte. Cei drepți vor vedea fața lui. a a v7 Cea mai adâncă răsplată pe care o numește psalmul nu este siguranța, ci vederea feței Tatălui nostru — cei drepți își au locul alături de el, iar a fi cu el este întregul rost.
