Ieremia 12

12 ¹Tu ești drept, Tată al meu, ori de câte ori îmi aduc pricina înaintea ta; totuși vreau să vorbesc cu tine despre judecățile tale. De ce propășește calea celor răi? De ce trăiesc în tihnă toți cei vicleni? ²Tu i-ai sădit, și ei au prins rădăcină; cresc și aduc rod. Ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor. ³Dar tu, Tată al meu, mă cunoști; mă vezi și îmi cercetezi inima față de tine. Târăște-i ca pe niște oi la tăiere și pune-i deoparte pentru ziua măcelului. ⁴Până când va jeli țara și se va usca iarba de pe orice câmp? Din pricina răutății celor ce locuiesc în ea, animalele și păsările au pierit — căci oamenii zic: „El nu va vedea ce se va alege de noi.”

Tatăl îi răspunde lui Ieremia

⁵Dacă ai alergat cu cei ce merg pe jos și te-au obosit, cum vei sta atunci la întrecere cu caii? Dacă te poticnești într-o țară liniștită, ce vei face în desișul Iordanului? ⁶Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău — chiar și ei te-au trădat; chiar și ei au strigat tare împotriva ta. Nu te încrede în ei, deși îți spun cuvinte frumoase. ⁷Mi-am părăsit casa, mi-am lăsat moștenirea; am dat-o pe iubita inimii mele în mâinile vrăjmașilor ei. ^a a v7 Chiar și atunci când își dă poporul pe mâna vrăjmașilor, Tatăl nostru se întristează ca unul care renunță la iubirea propriei sale inimi — o judecată care îl costă pe Tatăl totul. ⁸Moștenirea mea a ajuns pentru mine ca un leu din pădure; a răcnit împotriva mea, și de aceea m-am întors împotriva ei. ⁹Este moștenirea mea pentru mine o pasăre de pradă pestriță, cu păsări de pradă dând târcoale împotriva ei din toate părțile? Duceți-vă, strângeți toate fiarele câmpului; aduceți-le să devoreze. ¹⁰Mulți păstori mi-au nimicit via; mi-au călcat în picioare partea mea; mi-au prefăcut partea mea cea plăcută într-un pustiu părăsit. ¹¹Au prefăcut-o într-o pustietate; pustiită, ea jelește înaintea mea. Toată țara este pustiită, dar nimeni nu pune la inimă. ¹²Peste toate înălțimile pleșuve din pustiu au venit pustiitorii, căci sabia mea mistuie de la un capăt al țării până la celălalt; nimeni nu este în siguranță. ¹³Au semănat grâu, dar au secerat spini; s-au trudit degeaba. Rușinați-vă de recoltele voastre, din pricina mâniei mele aprinse.

¹⁴Așa vorbește Tatăl nostru: Cu privire la toți vecinii mei cei răi care pun mâna pe moștenirea pe care am dat-o poporului meu Israel — îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵După ce îi voi smulge, mă voi întoarce, mă voi îndura de ei și îi voi aduce înapoi, pe fiecare la moștenirea lui, pe fiecare în țara lui.

¹⁶Dacă vor învăța cu adevărat căile poporului meu — să jure pe numele meu: „Viu este Tatăl tău”, așa cum l-au învățat pe poporul meu să jure pe Baal — vor fi zidiți în mijlocul poporului meu. ¹⁷Dar orice neam care nu va asculta, îl voi smulge cu totul și îl voi nimici, zice Tatăl tău.