Un loc la masa Tatălui
Străinul care se teme că va fi despărțit și famenul care se numește pe sine copac uscat primesc amândoi un loc în casa Tatălui nostru și un nume mai bun decât copiii. Apoi tonul coboară: străjerii lui Israel sunt orbi, câini muți, păstori beți care se așteaptă la și mai mult.
56 1Așa vorbește Tatăl nostru: Păziți dreptatea și faceți ce este drept, căci mântuirea mea este aproape să vină, iar neprihănirea mea stă să se arate. 2Ferice de omul care face aceasta, de omul care se ține strâns de ea: care păzește Sabatul fără să-l pângărească și se ferește să facă vreun rău.
3Străinul care s-a alipit de Tatăl nostru să nu zică: „Tatăl nostru mă va despărți negreșit de poporul său”; iar eunucul să nu zică: „Eu nu sunt decât un pom uscat.” a a v3 Un „pom uscat” înfățișează pe cineva fără copii — și, prin urmare, fără nimeni care să-i poarte numele mai departe după moarte.
4Căci așa vorbește Tatăl nostru: „Eunucilor care păzesc Sabatele mele, care aleg ce îmi place mie și se țin strâns de legământul meu, 5le voi da, în casa mea și între zidurile mele, o pomenire și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu va fi nimicit. b b v5 Celor care nu puteau avea copii după trup, Tatăl nostru le făgăduiește ceva mai bun decât fii și fiice: un loc în casa sa și un nume care nu va fi nimicit niciodată. Identitatea de familie este dăruită de Tatăl nostru, nu dobândită prin descendență. 6Iar străinii care se alipesc de Tatăl nostru, ca să slujească lui, ca să iubească numele Tatălui nostru și să fie slujitorii săi — pe toți cei care păzesc Sabatul fără să-l pângărească și se țin strâns de legământul meu, 7pe aceștia îi voi duce la muntele meu cel sfânt și îi voi umple de bucurie în casa mea de rugăciune; jertfele lor și arderile de tot vor fi primite pe altarul meu, căci casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele. c c v7 Casa Tatălui nostru a fost dintotdeauna menită să primească orice popor, nu un singur neam — iar Isus a revendicat chiar această făgăduință când a curățat curțile templului (Matei 21:13). 8Așa vorbește Tatăl Suveran, care adună pe cei izgoniți ai lui Israel: Voi mai aduna și pe alții la ei, pe lângă cei adunați deja.”
Străjerii care nu vor să vadă
9Voi, toate fiarele câmpului, veniți să mâncați — voi, toate fiarele din pădure. 10Străjerii lui Israel sunt orbi, toți; nu știu nimic. Toți sunt niște câini muți, care nu pot lătra; visează, stau culcați și le place să doarmă. 11Câinii aceștia sunt lacomi; nu se satură niciodată. Sunt niște păstori fără pricepere; toți s-au abătut pe calea lor, fiecare după câștigul lui, toți până la unul. 12„Veniți”, zic ei, „să aduc vin; să bem din plin băutură tare. Și mâine va fi ca azi, ba chiar mai mult, peste orice măsură.”
