Tatăl înfruntă inimile idolatre
Bătrânii vin să-l întrebe purtând idoli în inimă, iar Tatăl nostru spune că le va răspunde potrivit acelor idoli. Chiar și Noe, Daniel și Iov, stând într-o țară vinovată, s-ar salva doar pe ei înșiși. Nimeni nu este izbăvit prin neprihănirea altuia.
14 1Apoi au venit la mine câțiva dintre bătrânii lui Israel și s-au așezat înaintea mea. 2Și cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:
3Fiul omului, oamenii aceștia și-au luat idolii în inimă și și-au așezat chiar înaintea lor piatra de poticnire a vinovăției lor. Să îi las oare să mă întrebe? 4De aceea, vorbește-le și spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: Când cineva din casa lui Israel își ia idolii în inimă și își așază înaintea lui piatra de poticnire a vinovăției sale, apoi vine la prooroc, eu însumi, Tatăl tău, îi voi răspunde după mulțimea idolilor săi, 5ca să prind inimile casei lui Israel, care toți s-au depărtat de mine prin idolii lor.
6De aceea, spune casei lui Israel: Așa vorbește Stăpânul Tată: „Pocăiți-vă! Întoarceți-vă de la idolii voștri și abateți-vă fețele de la toate urâciunile voastre. 7Când vreun israelit sau vreun străin care locuiește în Israel se desparte de mine, își ia idolii în inimă, își așază înaintea lui piatra de poticnire a vinovăției sale, apoi vine la un prooroc ca să mă întrebe, eu însumi, Tatăl tău, îi voi răspunde. 8Îmi voi îndrepta fața împotriva omului aceluia și îl voi face un semn și o pildă; îl voi nimici din mijlocul poporului meu. Atunci veți ști că eu sunt Tatăl vostru.
9Dacă proorocul se lasă amăgit să rostească un cuvânt, eu, Tatăl tău, l-am amăgit pe proorocul acela; îmi voi întinde mâna împotriva lui și îl voi nimici din mijlocul poporului meu, Israel. 10Își vor purta vinovăția — vinovăția celui care întreabă va fi deopotrivă cu a proorocului —, 11ca să nu se mai rătăcească de la mine casa lui Israel și să nu se mai pângărească cu toate fărădelegile lor. Ei vor fi copiii mei, iar eu voi fi Tatăl lor, zice Stăpânul Tată.”
Cele patru judecăți cumplite ale Tatălui
12Și cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:
13Fiul omului, dacă o țară păcătuiește împotriva mea, fiind necredincioasă, îmi întind mâna împotriva ei ca să îi tai hrana, trimit foamete asupra ei și stârpesc din ea și oameni, și animale, 14chiar dacă acești trei bărbați — Noe, Daniel și Iov — s-ar afla în ea, ei și-ar scăpa doar propriile vieți prin neprihănirea lor, zice Stăpânul Tată.
15Sau dacă trimit fiare sălbatice prin țara aceea și ele o lasă fără oameni și pustie, încât nimeni nu mai trece prin ea din pricina fiarelor, 16viu sunt eu, zice Stăpânul Tată, chiar dacă acești trei bărbați s-ar afla în ea, ei nu ar putea scăpa nici fii, nici fiice. Numai ei ar fi scăpați, dar țara ar rămâne pustie.
17Sau dacă aduc sabie împotriva țării aceleia și zic: „Să treacă sabia prin țară”, stârpind din ea și oameni, și animale, 18viu sunt eu, zice Stăpânul Tată, chiar dacă acești trei bărbați s-ar afla în ea, ei nu ar putea scăpa nici fii, nici fiice; numai ei ar fi scăpați.
19Sau dacă trimit ciumă în țara aceea și îmi vărs mânia asupra ei prin sânge, ca să stârpesc din ea om și animal. 20Viu sunt eu, zice Stăpânul Tată, chiar dacă Noe, Daniel și Iov s-ar afla în ea, ei nu ar putea scăpa nici fiu, nici fiică; ci numai pe ei înșiși, prin neprihănirea lor.
21Așa vorbește Stăpânul Tată: Cu cât mai rău va fi când voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăți cumplite ale mele — sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma — ca să stârpesc din el și oameni, și animale! 22Totuși vor rămâne în el câțiva supraviețuitori, fii și fiice care vor fi scoși. Ei vor ieși la tine și, când le vei vedea umbletul și faptele, vei fi mângâiat în privința nenorocirii pe care am adus-o asupra Ierusalimului — tot ce am adus asupra lui. 23Ei te vor mângâia când le vei vedea purtarea și faptele și vei ști că nu am făcut nimic acolo fără temei, zice Stăpânul Tată.