2 Cronici 16

16 ¹În al treizeci și șaselea an al lui Asa, Baeșa, împăratul lui Israel, a năvălit în Iuda și a întărit Rama, ca să nu lase pe nimeni să iasă sau să intre în ținutul lui Asa, împăratul lui Iuda. ²Asa a luat argint și aur din vistieriile Casei Tatălui nostru și ale casei împărătești și le-a trimis lui Ben-Hadad, împăratul Aramului, care locuia la Damasc, cu acest mesaj: ³„Să fie un legământ între mine și tine, cum a fost între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du-te acum și rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se retragă de la mine.”

⁴Ben-Hadad a ascultat de împăratul Asa și a trimis pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel. Au lovit Iionul, Danul, Abel-Maimul și toate cetățile de provizii ale lui Neftali. ⁵Când a auzit Baeșa, a încetat să mai întărească Rama și a părăsit lucrarea. ⁶Împăratul Asa a luat pe tot Iuda; au ridicat pietrele și lemnele cu care Baeșa întărise Rama, și cu ele a întărit Gheba și Mițpa.

⁷Atunci Hanani, văzătorul, a venit la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai bizuit pe împăratul Aramului și nu pe Tatăl tău, oștirea lui a scăpat din mâna ta. ⁸Nu erau cușiții și libienii o oștire uriașă, cu nenumărate care și călăreți? Pentru că te-ai bizuit pe Tatăl tău, ți i-a dat în mână. ⁹Căci ochii Tatălui nostru străbat tot pământul, ca să întărească pe cei a căror inimă este pe deplin dăruită lui. În aceasta ai lucrat nebunește; de acum înainte vei avea războaie.”

¹⁰Asa s-a mâniat pe văzător pentru aceasta și l-a aruncat în temniță, în butuci, căci era furios pe el din pricina aceasta; în vremea aceea a asuprit cumplit și pe unii din popor.

¹¹Faptele lui Asa, de la cele dintâi până la cele de pe urmă, sunt scrise în Cartea împăraților lui Iuda și ai lui Israel. ¹²În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare, și boala era grea. Dar nici în boala lui nu a căutat pe Tatăl nostru, ci numai pe doctori. ¹³Apoi Asa a adormit cu părinții săi, murind în al patruzeci și unulea an al domniei sale. ¹⁴L-au îngropat în mormântul său, pe care și-l săpase în Cetatea lui David, l-au așezat pe un pat de îngropare acoperit cu miresme și cu felurite parfumuri amestecate, pregătite de meșteri parfumieri, și au aprins pentru el un foc mare. ^a a v14 Focul cel mare ardea miresme în cinstea împăratului; nu era o incinerare, pe care Israel nu o practica.