Bunătatea lui David răsplătită cu rușine
David trimite condoleanțe unui nou rege al amoniților, ai cărui sfetnici îi numesc pe soli iscoade. Solii sunt umiliți și rași pe jumătate. Ce a început ca bunătate devine un război pe două fronturi, cu care de luptă tocmite cu plată, și se încheie cu Aramul care refuză să mai ajute Amonul.
19 1După câtva timp, a murit Nahaș, împăratul amoniților, și în locul lui a domnit fiul său. 2David a zis: „Vreau să-i arăt bunătate lui Hanun, fiul lui Nahaș, fiindcă și tatăl lui mi-a arătat bunătate.” Așa că David a trimis soli ca să-l mângâie pentru tatăl său. Dar când slujitorii lui David au ajuns în țara amoniților, la Hanun, ca să-l mângâie, 3căpeteniile lui Amon i-au zis lui Hanun: „Crezi că David îl cinstește cu adevărat pe tatăl tău trimițându-ți mângâietori? Oare nu au venit slujitorii lui la tine ca să cerceteze, să dărâme și să spioneze țara?” 4Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele în două până la șolduri și i-a trimis înapoi. 5Când i s-a spus lui David despre acești oameni, a trimis soli ca să le iasă în întâmpinare, căci erau foarte rușinați. Împăratul le-a zis: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește barba, apoi întoarceți-vă.”
6Când au văzut amoniții că ajunseseră de nesuferit pentru David, Hanun și amoniții au trimis vreo treizeci și opt de tone de argint ca să tocmească care și călăreți din Aram-Naharaim, Aram-Maaca și Țoba. 7Au tocmit treizeci și două de mii de care, pe lângă împăratul din Maaca și oștirea lui, care au venit și și-au așezat tabăra în fața Medebei. Amoniții s-au strâns din cetățile lor și au ieșit la luptă. 8Când a auzit David, a trimis pe Ioab împreună cu toată oștirea de războinici. 9Amoniții au ieșit și s-au așezat în linie de luptă la intrarea cetății, iar împărații care veniseră stăteau deoparte, în câmp.
10Ioab a văzut că avea de luptat și în față, și în spate, așa că a ales pe cei mai buni ostași ai lui Israel și i-a așezat în linie împotriva arameilor. 11Restul oștirii l-a pus sub comanda lui Abișai, fratele său, și s-au așezat în linie împotriva amoniților. 12Ioab a zis: „Dacă arameii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii în ajutor; iar dacă amoniții vor fi mai tari decât tine, îți voi veni eu în ajutor. 13Fii tare și să luptăm cu vitejie pentru poporul nostru și pentru cetățile Tatălui nostru, iar Tatăl nostru să facă ce este bine în ochii lui.”
14Apoi Ioab și oștirea care era cu el au înaintat la luptă împotriva arameilor, iar aceștia au fugit dinaintea lui. 15Când au văzut amoniții că arameii fugiseră, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele său, și au intrat în cetate. Atunci Ioab s-a întors la Ierusalim.
16Când au văzut arameii că fuseseră învinși de Israel, au trimis soli și i-au adus pe arameii de dincolo de Eufrat, în frunte cu Șofac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17I s-a spus lui David; el a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul, a venit împotriva lor și s-a așezat în linie de luptă. David s-a așezat în linie de luptă împotriva arameilor, iar ei s-au luptat cu el. 18Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David a ucis șapte mii dintre luptătorii lor din care și patruzeci de mii de pedestrași, iar apoi l-a ucis pe Șofac, căpetenia oștirii lor. 19Când au văzut slujitorii lui Hadadezer că fuseseră învinși de Israel, au făcut pace cu David și i-au slujit. Iar Aram n-a mai vrut să-i ajute pe amoniți.