Un strigăt de la marginile pământului
Pentru dirijorul corului; cu instrumente cu coarde. Al lui David.
O rugăciune trimisă de la marginile pământului de un om a cărui inimă slăbește. El Îi cere Tatălui său să-l călăuzească spre o stâncă mai înaltă decât el. Vrea să locuiască acolo, nu doar să treacă (în cortul Tău pe vecie), și cere viață lungă pentru rege.
61 1Ascultă-mi strigătul, Tatăl meu; ia aminte la rugăciunea mea. 2De la marginile pământului strig către tine, când îmi slăbește inima; du-mă la stânca care este mai înaltă decât mine. 3Căci tu ai fost adăpostul meu, un turn tare împotriva vrăjmașului.
4Doresc să locuiesc în cortul tău pe vecie și să mă adăpostesc la umbra aripilor tale. 5Căci tu, Tatăl meu, ai auzit juruințele mele; mi-ai dat moștenirea celor ce se tem de numele tău. 6Adaugă ani la viața împăratului; fie ca anii lui să se întindă peste multe generații. 7Fie ca el să domnească pe tron înaintea Tatălui nostru pe vecie; rânduiește dragostea ta de legământ și credincioșia ca să-l ocrotească. 8Atunci voi cânta întotdeauna laudă numelui tău și îmi voi împlini juruințele zi de zi.
