Când pământul se surpă
Pentru dirijor. Se cântă ca „Crinul legământului”. Un psalm de aur al lui David, pentru învățătură, când s-a luptat cu Aram-Naharaim și cu Aram-Țoba, și când Ioab s-a întors și a ucis douăsprezece mii de edomiți în Valea Sării.
După o înfrângere, poporul o spune pe față: ne-ai lepădat, ai despicat țara, ne-ai dat să bem un vin care ne-a amețit. Răspunsul vine chiar de la Tatăl nostru, care se laudă că Sihemul, Moabul și Edomul sunt ale Lui. Verdictul este unul singur: ajutorul omului este zadarnic.
60 1Tatăl nostru, ne-ai lepădat; ai pătruns prin apărarea noastră; te-ai mâniat—acum ridică-ne iarăși! 2Ai făcut țara să se cutremure; ai despicat-o. Vindecă-i crăpăturile, căci se clatină. 3Ai arătat poporului tău lucruri grele; ne-ai dat să bem un vin care ne-a amețit. 4Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să se strângă la el în fața arcului. a a v4 „În fața arcului” înseamnă în întâmpinarea atacului vrăjmaș — un steag în jurul căruia să se strângă sub focul luptei.
5Ca să fie izbăviți cei iubiți ai tăi, mântuiește-ne cu dreapta ta și răspunde-ne.
6Tatăl nostru a vorbit în sfințenia lui: „Voi tresălta de bucurie; voi împărți Sihemul și voi măsura Valea Sucot. 7Al meu este Galaadul și al meu este Manase; Efraim este coiful de pe capul meu, Iuda este sceptrul meu. 8Moabul este ligheanul în care mă spăl; peste Edom îmi arunc sandaua; asupra Filistiei strig de biruință.” b b v8 Aruncarea unei sandale peste un ținut era un gest străvechi prin care se revendica stăpânirea și posesiunea asupra lui.
9Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va călăuzi până la Edom? 10Oare nu ne-ai lepădat tu, Tatăl nostru? Tu nu mai ieși, Tatăl nostru, cu oștirile noastre. 11Dă-ne ajutor împotriva vrăjmașilor, căci ajutorul omenesc este zadarnic. 12Cu Tatăl nostru vom face isprăvi de vitejie; el este cel care va călca în picioare pe vrăjmașii noștri.
