Acoperit, socotit curat
Al lui David. Un psalm de înțelepciune.
David descrie cât l-a costat tăcerea — oase care se topeau, putere secată ca în arșița verii — și cum mărturisirea a pus capăt totului într-o singură propoziție. Apoi trece la învățătură: nu fi un catâr care trebuie tras cu forța; vino cât timp Tatăl nostru poate fi găsit.
32 1Ce fericit este cel căruia i se iartă fărădelegea, al cărui păcat este acoperit! a a v1 Pavel citează acest verset și pe cel următor ca fiind miezul îndreptățirii înaintea Tatălui nostru — iertarea socotită nouă fără nimic din ce am merita (Romani 4:7-8). 2Ce fericit este omul căruia Tatăl nostru nu-i socotește nicio vină și în al cărui duh nu este înșelăciune!
3Când am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele toată ziua. 4Căci zi și noapte mâna ta apăsa greu asupra mea; mi se usca vlaga ca în arșița verii.
5Atunci ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns vina; am zis: „Îmi voi mărturisi fărădelegile Tatălui nostru” — și tu ai iertat vina păcatului meu.
6De aceea, oricine este credincios să se roage ție cât timp poți fi găsit; cu adevărat, când se vor ridica apele cele mari, ele nu îl vor ajunge. 7Tu ești un loc de adăpost pentru mine; tu mă păzești de necaz; tu mă înconjori cu strigăte de izbăvire.
8Te voi învăța și te voi îndruma pe calea pe care s-o urmezi; te voi sfătui, cu ochiul meu asupra ta. 9Nu fi ca un cal sau ca un catâr, fără pricepere, al cărui avânt trebuie strunit cu zăbală și frâu, altfel nu se va apropia de tine.
10Multe sunt durerile celui rău, dar pe cel ce se încrede în Tatăl nostru îl înconjoară dragostea lui din legământ. 11Bucurați-vă în Tatăl nostru și veseliți-vă, voi cei neprihăniți; strigați de bucurie, voi toți cei cu inima dreaptă!
