Proverbele 5

5 ¹Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea; ascultă cu luare-aminte priceperea mea, ²ca să păstrezi chibzuința și buzele tale să păzească cunoștința. ³Căci buzele femeii străine picură miere, și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul, ⁴dar la urmă este amară ca otrava, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. ⁵Picioarele ei coboară la moarte; pașii ei se agață de Locuința morților. ^a a v5 Șeol: cuvântul ebraic pentru tărâmul morților — mormântul, lumea nevăzută de dedesubt. ⁶Ea nu se gândește deloc la cărarea vieții; căile ei rătăcesc, și ea nu știe.

⁷Și acum, fiilor, ascultați de mine și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. ⁸Ține-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei, ⁹ca nu cumva să-ți dai cinstea altora și anii tăi unuia nemilos, ¹⁰ca nu cumva niște străini să se sature din puterea ta, și munca ta agonisită cu trudă să ajungă în casa unui străin, ¹¹și la sfârșitul tău să gemi, când ți se vor mistui carnea și trupul, ¹²și să zici: „Cum am urât disciplina și cum a disprețuit inima mea mustrarea! ¹³N-am ascultat glasul învățătorilor mei, nici n-am luat aminte la cei ce mă învățau. ¹⁴Era cât pe ce să ajung la ruina deplină în mijlocul adunării strânse laolaltă.”

¹⁵Bea apă din fântâna ta, apă curgătoare din puțul tău. ¹⁶Să se reverse izvoarele tale pe străzi, șuvoaiele tale de apă în piețele publice? ¹⁷Să fie numai ale tale și să nu le împarți cu niște străini. ¹⁸Fântâna ta să fie binecuvântată și bucură-te de soția tinereții tale, ¹⁹o ciută iubitoare, o căprioară plină de grație. Dragostea ei să te sature întotdeauna; să fii fermecat necurmat de dragostea ei. ²⁰De ce atunci, fiule, să fii fermecat de o femeie străină și să îmbrățișezi soția altui bărbat?

²¹Căci căile omului sunt înaintea ochilor Tatălui nostru, și el cercetează toate cărările lui. ²²Cel rău este prins de propriile sale fărădelegi și ținut strâns în funiile păcatului său. ²³El va muri din lipsă de disciplină și se va rătăci din pricina marii lui nebunii.